Sansepolcro ( formal Borgo San Sepolcro) este o comună fondată în secolul al XI-lea, situată în provincia italiană Arezzo, Toscana.

Potrivit tradiției, orașul a fost fondat în jurul anului 1000 de doi pelerini (Arcano și Egidio), care au înființat aici un oratoriu la întoarcerea lor din Țara Sfântă . Primele mențiuni istorice sunt puțin mai târzii, referitoare la mănăstirea benedictină construită în acea perioadă. Mănăstirea, a fost menționată pentru prima dată în 1012 și este situată la marginea orașului Noceati. În secolul al XIV-lea, în apropierea mănăstirii a fost construit centrul actual al orașului. Administrația municipală a fost documentată în 1163 de către împăratul Frederic I . 

Orașul este locul de naștere al pictorilor Piero della Francesca, Matteo di Giovanni  (San Sepolcro ~1430-Siena,1495), Santi di Tito (Borgo San Sepolcro,1536-Florența,1603) ,Angiolo Tricca(Sansepolcro,17februarie 1817-Florența, 23 martie 1884) și al matematicianului italian Luca Pacioli (Borgo Sansepolcro 1445 – Rome 1514).

Muzeul Civic din Sansepolcro găzduiește unele dintre cele mai importante capodopere ale lui Piero della Francesca.

(21337) Sansepolcro este un asteroid din centura de asteroizi, descoperit în 17 ianuarie 1997 la Campo Imperatore al Observatorului de la Roma (Italia), de către Andrea Boattini și Andrea Di Paola.

Piero della Francesca, al cărui nume complet era Piero di Benedetto de Franceschi sau Pietro Borghese, (născut între 1412 și 1420 în Borgo San Sepolcro (azi Sansepolcro) în Republica Florența – d.în 12 octombrie 1492,Borgo San Sepolcro) a fost un pictor și matematician florentin din Italia secolului al XV-lea (Quatrocento). Era cunoscut și ca geometru și matematician, maestru al perspectivei și al geometriei euclidiene și o figură importantă a Renașterii italiene.

Dipticul ducilor de Urbino, intitulat Triumful castității, care reunește portretele lui Frederic și ale soției sale Battista Sforza, îi reprezintă în profil pe un fundal peisaj în perspectivă.

Dipticul ducilor de Urbino, intitulat Triumful castității, care reunește portretele lui Frederic și ale soției sale Battista Sforza, îi reprezintă în profil pe un fundal peisaj în perspectivă.

În ce privește opera sa matematică, doar trei manuscrise ale lui Piero au fost identificate cu certitudine: De prospectiva pingendi, (care pune bazele geometriei proiective și explică artiștilor cum să folosească perspectiva în picturile lor); Abacus Treatise, în care Piero se ocupă de ecuații de gradul 3, 4 și 5; poliedre regulate și calculul volumelor complexe și
Libellus de quinque corporibus regularibus, pe care Piero îl considera opera sa principală , o extensie a Trattato d’abaco al său cu studiul poliedrelor regulate și semiregulate.

Din păcate, timp de mai bine de patru secole, el nu a fost recunoscut ca un matematician important. Lucrările sale au trecut posterității în mod anonim, deoarece la scurt timp după moartea lui Piero în 1492, Trattato d’abaco și Libellus au fost pur și simplu copiate și plagiate de fra Luca Pacioli, care le-a publicat în propriile sale cărți, fără a-l cita pe Piero.

Manuscrisele lui Piero au fost depozitate în bibliotecile din Borgo San Sepulcro și în cea a ducelui de Urbino.
Această verificare a lor a trebuit să aștepte până în secolul al XX-lea.

De prospectiva pingendi au fost întotdeauna recunoscută drept opera lui Piero, dar Trattato d’Abaco și Libellus de quinque corporibus regularibus au fost „pierdute” sau „prost amplasate” în biblioteci.

Libelus a fost găsit, independent și de trei ori, în Biblioteca Vaticanului în 1851, 1880 și 1903 ; Trattato d’abaco a fost găsit abia în 1911 și recunoscut ca fiind scris de mâna lui Piero în 1917.

17556 Pierofrancesca este un asteroid din centura de asteroizi. A fost descoperit în 16 noiembrie 1993 la Colleverde de Vincenzo Silvano Casulli.