Cum poate contribui la cunoașterea spațiului un arheolog expert în analiza uneltelor de piatră? Un răspuns vine de la Alice Gorman expertă în analiza uneltelor de piatră și unul dintre pionierii în domeniul arheologiei spațiale, studiului culturii materiale umane în spațiu și al culturii materiale aferente de pe Pământ.
Alice Gorman este o arheologă pentru care studierea urmelor omului nu se limitează la trecutul planetei.
„Arheologia spațială, îmi place să cred, oferă ferestre către posibilitățile viitorului, spunând diverse povești despre obiecte care se încadrează în afara narațiunilor autorizate ……. Comorile pe care le căutăm nu sunt măștile de aur ale lui Agamemnon, ci perspective asupra a ceea ce înseamnă a fi om ”, spune Alice Gorman în Why do we need an archaeology of space? un articol de pe blogul personal.
Alice Gorman este expertă în analiza litică. Ce este analiza litică ( Lithic analysis) ?
În arheologie, analiza litică este analiza uneltelor de piatră ( piatră-lithos în lb. greacă) și a altor artefacte din piatră ciobită folosind tehnici științifice de bază și poate implica determinarea locului din care a fost extrasă piatra ( sursa), când a fost prelucrată piatra, ce fel de tehnologie a fost folosită pentru a face unealta de piatră și oferă o fereastră către modurile de viață și comportamentul preistoric.
Termenul „analiza litică” se poate referi, din punct de vedere tehnic, la studiul oricărei pietre antropice (create de om), dar în sens larg se aplică materialului arheologic care a fost produs prin reducere litică ( tăiere, cioplire) sau piatră prelucrată ( prin șlefuire nu ciobire). Artefactele litice includ : vârfuri de suliță, vârfuri de săgeți, topoare, cuțite ceremoniale și așa mai departe.
Arheologia spațială este studiul arheologic al culturii materiale relevante referitoare la explorarea spațiului, luând în considerare dovezi rezultate ale comportamentului uman găsite atât pe Pământ cât și extraatmosferic ( de la rampe de lansare a sateliților la sonde spațiale pe Marte).
Știind că există 110 locații pe Lună , unde din 1959 și până acum în care a rămas material uman în urma misiunilor lunare ale mai multor țări ( SUA, Rusia, China, India Japonia), locuri reprezentând peste 60 de ani de activitate umană , neprotejate legal și expuse degradării, se pune problema protejării unor valori de patrimoniu înainte de a fi iremediabil pierdute ,mai ales că unele locații sunt necunoscute, cum ar fi locul prăbușirii sondei japoneze Hiten. Există o listă lungă cu obiectele rămase pe suprafața lunii.
Alice Gorman este vicepreședinte al Grupului de experți mondiali privind activitățile lunare durabile (Global Expert Group on Sustainable Lunar Activities) și membru al Consiliului consultativ al Asociației Industriei Spațiale din Australia (Advisory Council of the Space Industry Association of Australia).
Ea este autoarea cărții Dr Space Junk vs Universul: Arheologia și viitorul (Dr Space Junk vs the Universe: Archaeology and the Future ; MIT,2019).
Împreună cu Fred Scharmen, (profesor de arhitectură și design urban la Școala de Arhitectură și Planificare a Universității de Stat Morgan) și Justin Walsh, (profesor la Universitatea Chapman, lider în noul domeniu al arheologiei spațiale), au înființat o companie de consultanță The Brick Moon care a efectuat cercetări inovatoare, inclusiv pe Stația Spațială Internațională, cercetări care dezvăluie modul în care oamenii trăiesc de fapt în spațiu.
De ce numele Brick Moon ? În 1869, scriitorul Edward Everett Hale a descris pentru prima dată un habitat spațial autonom în povestea sa clasică, Luna de cărămidă ( The Brick Moon). Inspirat de viziunea lui Hale, Brick Moon, Inc., este o companie de consultanță specializată în proiectarea și utilizarea habitatelor.
The Brick Moon nuvela scriitorului american Edward Hale, a apărut în serial în The Atlantic Monthly începând cu 1869. Este un exemplu de science-fiction timpuriu, care conține prima descriere a unui satelit artificial (în special un satelit de comunicații) și o stație spațială .
„Luna de cărămidă” (Brick Moon) este scrisă sub forma unui jurnal care descrie progresul și rezultatele proiectului de a construi o sferă de cărămidă cu diametrul de 61m care, în timp ce se află pe cer, ar servi drept punct de referință pentru determinarea longitudinii. Dispozitivul este conceput ca un ajutor de navigare, dar este lansat accidental cu oameni la bord. Ei supraviețuiesc, așa că povestea oferă și prima descriere fictivă cunoscută a unei stații spațiale. Autorul chiar a suprapus în mod corect ideea de a avea nevoie de patru sateliți vizibili deasupra orizontului pentru navigație, ca și pentru GPS-ul modern.
Cartea lui Jules Verne De la Pământ la Lună, apărută în 1865 prezenta lansarea unui obuz până în Lună, nu a unui satelit al Pământului.
Alice Gorman chiar enumeră moduri în care poți cunoaște spațiul fără a părăsi Pământul: să observi Luna în nopțile senine, să experimentezi senzația imponderabilității în instalațiile de cădere liberă din parcurile de distracții, să citești cărți sf și fantasy despre mediile spațiale, să vizionezi filme despre lumi din spațiu, să urmărești activitatea astronauților pe canale media care transmit ieșirile în spațiu a celor de pe Stația Spațială și nu în ultimul rând spațiul social media unde pot fi găsite grupuri cu aceleași preocupări.
Îi poartă numele asteroidul 551014 Gorman, descoperit în 18 octombrie 2012 de K. Sárneczky, M. Langbroek în Stația montană Piszkéstető a Observatorului Konkoly .
Miturile cerului-asteroizii 