Studiați intens în ultimul timp, asteroizii au fost clasificați după diferite criterii ( cometari, PHA) iar sateliții planetelor au stârnit un interes deosebit fiind și ei clasificați în numeroase categorii ( păstori, coorbitali, cu elice, ipotetici, neregulați). Există și categoria de asteroizi numiți cvasi-sateliți.
Un cvasi-satelit este un mic corp ceresc , în general un asteroid, într-un anumit tip de configurație co-orbitală (rezonanță orbitală 1:1) cu o planetă, el rămânând aproape de acea planetă pe mai multe perioade orbitale.
Orbita unui cvasi-satelit în jurul Soarelui durează același timp cu cea a planetei, dar are o excentricitate diferită (de obicei mai mare).
Cvasi-sateliții par să se învârtească în jurul planetei pe care o însoțesc pentru un observator situat pe ea, completând un fel de revoluție în atât de mult timp cât este nevoie pentru ca planeta să facă una în jurul stelei sale.

Spre deosebire de un satelit real, orbita unui cvasi-satelit se află în afara sferei Hill și, prin urmare, este instabilă. După un timp, mișcarea reciprocă a planetei și a cvasi-satelitului trece la alte forme de rezonanță orbitală, ceea ce duce la divergența lor.
Pe termen lung, asteroizii se pot transfera între orbitele cvasi-satelite și orbitele potcoavă, în jurul punctelor lagrangiene L4 și L5. Până în 2016, calculele orbitale au arătat că toți cei cinci cvasi-sateliți cunoscuți atunci ai Pământului se transferă în mod repetat între orbitele potcoavă și cvasi-sateliți. 3753 Cruithne, 2002 AA29, 2003 YN107 și 2015 SO2 sunt asteroizi aflați pe orbite potcoavă care ar putea evolua într-o orbită cvasi-satelit.
Existența cvasi-sateliților a fost sugerată pentru prima dată la sfârșitul anului 1913 de astronomul britanic John Jackson (1887-1958). Expresia „quasi-satelit” a fost folosită, pentru prima dată, în 1997, de Seppo Mikkola și Kimmo Innanen.
Cvasateliții Pământului: (3753) Cruithne, 2002 AA297, 2003 YN107 (~1997-2006), (164207) 2004 GU9, 2001 GO2, (54509) YORP, (419624) 2010 SO16, 2014 OL339, (469219) Kamoʻoalewa, 2022 YG, 2023 FW138.
În 2016, a fost descoperit asteroidul (469219) Kamoʻoalewa – care a început să orbiteze Pământul în urmă cu aproximativ o sută de ani. Kamoʻoalewa a fost descoperit în 27 aprilie 2016 de programul Pan-STARRS la Observatorul Haleakalā de pe insula Maui din Hawaii și a primit numărul și numele permanent în 6 aprilie 2019.

469219 Kamoʻoalewa, desemnat provizoriu 2016 HO3, este un asteroid foarte mic ( cam de dimensiunea unui autobuz sau mai mic), cu rotație rapidă, obiect apropiat de Pământ (NEA) din grupul Apollo și nu este potențial periculos (PHO). În prezent, este un cvasi-satelit al Pământului, iar în prezent al doilea cel mai mic, mai apropiat și mai stabil astfel de cvasi-satelit cunoscut (după 2023 FW13). Kamoʻoalewa face o rotație completă în jurul axei sale în 0,47h.
Numele Kamoʻoalewa este derivat din cuvintele hawaiene ka, moʻo „fragment”, referindu-se la o bucată ruptă dintr-un obiect mai mare, un „de” și lewa „a oscila”, referindu-se la mișcarea sa pe cer, așa cum este privit de pe Pământ, deci „fragment oscilant”. Spectrul de reflexie al Kamoʻoalewa indică faptul că este compus în principal din silicați. În comparație cu spectrul altor probe terestre și extraterestre, este cel mai apropiat de cel al diferitelor mostre lunare. În concluzie: Kamoʻoalewa ar putea fi un fragment de Lună, rupt în urma unui impact.
Administrația Spațială Națională din China pregătește o misiune de colectare și aducere a unor eșantioane de pe Kamo’oalewa. Lansarea sondei Tianwen-2 este planificată în 2025 cu o rachetă Changzheng-3B ( misiunea ZhengHe).
Zheng He (1371 – 1433) a fost un faimos explorator maritim, ale cărui călătorii l-au dus în Orientul Mijlociu și Africa de Est. Ca amiral în timpul domniei celui de al treilea împărat al dinastiei Ming, Yongle, Zheng He a făcut șapte călătorii între anii 1405 și 1433. În timpul expedițiilor sale, care au început la Nanjing, Zheng He a explorat Asia de Sud-Est, Indonezia, Ceylon, India, Golful Persic, Peninsula Arabică, Africa de Est până la Canalul Mozambic, vizitând 37 de țări.

Misiunea ZhengHe vizează cinci obiective: înțelegerea originii și dinamicii cvasisateliților Pământului; caracterizarea celei mai noi familii a Sistemului Solar, MBC-urile (Main belt comets); determinarea prezenței apei sau a gheții pe MBC; testarea dacă MBC-urile sunt o sursă a apei de pe Pământ; înțelegerea proceselor care au avut loc la începuturile
sistemului solar și formarea planetelor acestuia.
Misiunea ZhengHe va returna un eșantion luat din cvasatelitul 2016HO3 Kamo’oalewa în prima fază și se va întâlni cu cometa 133P/Elst-Pizarro, va mapa suprafața acesteia, va determina compoziția și va sonda structurile interioare în a doua fază.
Misiunea are ca scop explorarea orbitei asteroidului și a proprietăților sale intrinseci: topografia, compoziția chimică, structura internă și proprietățile termice și compararea proprietăților microscopice ale eșantionului de sol cu cele ale meteoriților și probelor de asteroizi returnate din alte misiuni spațiale.
Întâlnirea cu Kamoʻoalewa va avea loc în 2026 și va presupune examinarea atentă a asteroidului: determinarea precisă a formei, masei și structurii suprafeței sale, precum și a radiației sale termice. De asemenea se va realiza aterizarea și prelevarea de probe de sol.
Cometa Elst-Pizarro este un corp care prezintă caracteristici atât ale asteroizilor,(ca asteroid este desemnat 7968 Elst–Pizarro) cât și ale cometelor (desemnată oficial 133P/Elst–Pizarro). Orbita sa îl menține în centura de asteroizi, dar a afișat o coadă de praf ca o cometă în timp ce era aproape de periheliu în 1996, 2001 și 2007.
Long March 3, prescurtat LM-3 (pinyin Chángzhēng Sānhào, prescurtat CZ-3) se referă la o serie de vehicule de lansare cu greutate medie în trei etape ale familiei de vehicule Marșul Lung al Republicii Populare Chineze, care sunt utilizate în principal pentru transportul sateliților pe orbită geostaționară. Versiunile individuale diferă uneori semnificativ.

Zhang Xiaojing, Huang Jiangchuan et al. : ZhengHe – Une mission vers un astéroïde géocroiseur et une comète de la ceinture principale. (PDF; 131 Ko) Dans: hou.usra.edu.
