Detectivii asteroizilor

Am mai abordat problema asteroizilor care intră în atmosfera terestră și din acel moment se numesc meteori având aspectul unor „globuri de foc”. Cercetătorii i-au căutat pe Pământ, au căutat sursa acestora, urmele lăsate, i-au înregistrat pe cei ucigași și îi urmăresc pe cei periculoși.

Liridele deasupra Pământului noaptea, Autor: astronautul Don Pettit la bordul Stației Spațiale Internaționale, Wikimedia Commons, Public Domain

În prezent pe plan mondial sunt utilizate două metode de detecție automată a meteorilor: metoda de detecție optică cu ajutorul rețelelor de camere video all-sky și metoda de detecție în spectrul undelor radio. Aceste două metode de detecție a meteorilor sunt complementare, determinarea traiectoriei meteorilor având ca scop în final colectarea de meteoriți și clasificarea lor. Meteoriții vor fi apoi investigați din punct de vedere petrologic, genetic și evolutiv, analizați pentru caracteristicile lor spectrale și comparați cu asteroizii cunoscuți.

O cameră pentru cer întreg ( all-sky) este o cameră specializată folosită în meteorologie și astronomie pentru a captura o fotografie a întregului cer. Camerele pentru cer întreg folosesc de obicei o lentilă „ochi de pește” ( engl. fish-eye) care înregistrează o imagine extrem de largă, emisferică.

Seara emisferică a cerului de primăvară în Westhavelland International Star Park. Cameră fish-eye, autor: tampon, Wikimedia Commons, CCO

O abordare alternativă constă în utilizarea sistemelor RADAR de tip bistatic, sisteme care au emițătorul și receptorul dispuse în amplasamente geografice diferite. Pe plan mondial există în prezent câteva proiecte destinate studiului meteorilor prin metoda radarului bistatic printre care și FRIPON (Fireball Recovery Interplanetray Observation Network) – emițător de oportunitate în banda de 143 MHz (GRAVES RADAR- Grand Réseau Adapté à la Veille Spatiale, un sistem francez de detectare a sateliților care operează pe orbită joasă a Pământului ).

Proiectul FRIPON a fost certificat de Agenția Națională de Cercetare Franceză (ANR) în iulie 2013. Finanțarea obținută a făcut posibilă acoperirea întregului teritoriu francez cu camere
și receptoare radio „Fish Eye” bazate pe ascultarea radarului GRAVES.
În același timp, a fost dezvoltată prelucrarea a datelor care asigură: achiziția de imagini, detectarea meteorilor, recuperarea și stocarea datelor la Institutul Pythéas (Marsilia) și calibrarea astrometrică a camerelor, măsurarea astrometrică a meteorilor, determinarea traiectoriei luminii prin triangulare, calculul orbitei, zborului întunecat și ariei de împrăștiere.

Cum se va sfârși lumea? Popular Science Monthly, September 1939, p. 59. Autor ilustrații: B.G. Seielstad,Wikimedia Commons, Public Domain

Proiectul FRIPON a fost conceput ca o rețea în timp real cu scopul de a declanșa o căutare pe teren în cele 24 de ore care urmează căderii meteoriților. Începând din 2016, oamenii de știință din țările vecine au fost interesați să se alăture proiectului științific prin utilizarea hardware-ului, software-ului și infrastructurii FRIPON-Franța. Acesta a fost cazul Italiei (rețeaua PRISMA), Germania (FRIPON-Germania), România (rețeaua FRIPON-MOROI), Regatul Unit (FRIPON-SCAMP), Canada (FRIPON-DOME), Țările de Jos (FRIPON-DOERAK), Spania (FRIPON-Spania), Belgia (FRIPON-Belgia) și Elveția (FRIPON-Elveția).

Programul de bază include cinci sub-proiecte științifice principale:

Detectarea meteorilor, calcularea traiectoriilor și orbitelor acestora;
Detectarea evenimentului căderii meteoriților: calculul ariilor de împrăștiere, organizarea căutării meteoriților;
Determinarea statistică a originilor și eventual a corpurilor părinte ale meteorilor detectați;
Estimarea statistică a fluxului de impact interplanetar al particulelor;
Analiza aprofundată a probelor recuperate.

Cerul de noapte văzut de pe dealurile din jurul vârfului O’Leary. Un meteor strălucitor străbate centrul imaginii. Fotografie făcută pe 17 septembrie 2017 de Deborah Lee Soltesz. Credit U.S. Forest Service Coconino National Forest. Wikimedia Commons, Public Domain

Proiectul M.O.R.O.I. (Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging) este un proiect al Institutului Astronomic al Academiei Române. În cadrul proiectului care își propune să reconstruiască traiectoria meteoriților au fost montate camere video în mai multe locații din țară. Stațiile instalate până în acest moment sunt dispuse în București, Cluj (Feleac), Mărișel, Berthelot, Dej, Timișoara, Bocșa, Galați, Bârlad, Păulești, Eforie Sud și în viitorul apropiat urmând să fie instalată o camera și la Iași. Rețeaua M.O.R.O.I. este parte din FRIPON (Fireball Recovery and InterPlanetary Observation Network).

PRISMA este prima rețea italiană pentru monitorizarea sistematică a meteorilor și a atmosferei și are în vedere crearea unei rețele italiene de camere all-sky pentru observarea meteorilor strălucitori, pentru a determina orbitele obiectelor care le provoacă și pentru a delimita zonele de posibilă cădere a fragmentelor în vederea colectării de meteoriți. Posibilitatea de a măsura radioactivitatea probelor la scurt timp după cădere cu ajutorul spectrometrelor cu raze gamma disponibile în laboratoarele Osservatorio Astrofisico di Torino, va permite dezvăluirea prezenței radioizotopilor cosmogeni de scurtă durată.

Monitorizarea sistematică a nebulozității (acoperirea cerului cu nori) și a activității electrice va fi utilizată pentru validarea modelelor meteorologice. Aceasta include statisticile acoperirii norilor și frecvențele fulgerelor, precum și compararea adâncimii optice măsurate cu ajutorul sateliților și camerelor PRISMA.

Douăzeci de observatoare, șapte universități, asociații de astronomi amatori , școli și municipalități participă la proiectul PRISMA.

Roberto Zagarella (n. 1953) este un astronom amator italian care a participat la rețeaua de meteori PRISMA încă de la înființare.

Asteroidul 20005 Zagarella a fost descoperit în 8 august 1991 de E. W. Elst la La Silla.

Rita Alessandro (n. 1989) este o astronomă amatoare italiană și a fost membră a Gruppo
Astrofili Montelupo din 2014. A studiat mitologia constelațiilor și susține discursuri despre
subiectul la întâlnirile de astronomie.

Asteroidul 52426 Ritaalessandro a fost descoperit în 5 mai 1994 de A. Boattini și M. Tombelli în San Marcello.

Elisabetta Strickland (n. 1948) este o matematiciană italiană la Universitatea din Roma Tor
Vergata. Este foarte activă în diseminarea științifică a științei, în special a astronomiei,
astrofizicii și științelor spațiale.

Asteroidul 113673 Bettystrickland a fost descoperit în 2 octombrie 2002 de F. Bernardi la Campo Imperatore .

Aceste noi nume de asteroizi au fost publicate în nr. din 3 iulie 2023 al WGSBN Bulletin.

https://www.fripon.org/history/

https://astrodata.wordpress.com/2017/09/25/camera-de-meteori-la-mine-la-observator/

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.