Pe lista catastrofelor ce amenință Terra: cutremure, erupții vulcanice, tsunami, tornade , uragane, incendii, deșertificare, ca să le amintim doar pe cele datorate naturii, cele provenite din spațiul cosmic deși mult mai rare, nu pot fi ignorate.
Impactul cu un asteroid este considerat responsabil pentru dispariția dinozaurilor în urmă cu 65 de milioane de ani, dar impacturile mari de comete pot fi la fel de mortale. Este posibil ca o cometă să fi fost cauza evenimentului Tunguska din Rusia în 1908. Acea explozie a avut o putere de o mie de ori mai mare decât cea a bombei atomice aruncată asupra Hiroshima și a aplatizat aproximativ 80 de milioane de copaci pe o suprafață de 2150 km² și nu există un crater de impact.
Ipoteza Shiva, cunoscută și sub numele de catastrofism coerent, susține ideea că evenimentele de extincție, au loc la intervale regulate din cauza mișcării periodice a Soarelui în raport cu galaxia Calea Lactee și duc la catastrofe naturale globale pe Pământ.
Conform lucrării din 1979 a lui William Napier și Victor Clube, A Theory of Terrestrial Catastrophism publicată în Nature, sistemul solar care traversează planul Căii Lactee provoacă perturbări gravitaționale în norul Oort care îl înconjoară, ceea ce duce la perturbări și modificări în mișcarea interioară a cometelor. Această perturbare propulsează cometele către sistemul solar interior, crescând șansele ca acestea să lovească Pământul. Conform ipotezei, acest lucru are ca rezultat faptul că Pământul se confruntă cu evenimente de impact mari aproximativ la fiecare 30 de milioane de ani (cum ar fi evenimentul de extincție Cretacic-Paleogen).
În anii 1990, Michael Rampino, geolog și profesor de biologie și studii de mediu la Universitatea din New York, și Bruce Haggerty au redenumit Teoria catastrofismului terestru a lui Napier și Clube după Shiva, zeul hindus al distrugerii.
Aparținând trinității divine Trimurti, Shiva este zeul distrugerii, în timp ce Brahma este creatorul, iar Vishnu păstrătorul și conservatorul.
În 2020, Rampino și colegii au publicat dovezi non-marine care coroborează dovezile marine ( de exemplu, aprox. 60% din genurile de corali Scleractinia din Cretacicul târziu nu au reușit să treacă granița Cretaceous–Paleogene în Paleocen. O analiză ulterioară a extincțiilor coralilor arată că aproximativ 98% dintre speciile care locuiesc în apele tropicale calde și puțin adânci, au dispărut) anterioare în sprijinul ipotezei Shiva.
În 2015, Rampino a dezvoltat mai profund ipoteza susținând că perturbările ar putea fi cauzate de un strat subțire de materie întunecată , care ar putea, de asemenea, dacă ar fi alcătuit din WIMP-uri (particule masive care interacționează slab -sunt particule ipotetice care constituie o soluție la problema materiei întunecate ), să interacționeze cu interiorul Pământului încălzindu-i miezul.
Ipoteza Shiva poate să fi inspirat încă o teorie: că o pitică brună numită Nemesis provoacă dispariții la fiecare 26 de milioane de ani, o cifră ușor diferită de 30 de milioane de ani.
Ipoteza Nemesis își are originea într-o lucrare de cercetare publicată în 1984 de R. A. Muller (fizician, Universitatea din California, Berkeley), Piet Hut (fizician, Princeton Institute for Advanced Study) și Marc Davis (Princeton) în revista Nature. Nemesis ar fi, conform acestui articol, o mică stea neagră, posibil o pitică maro, cu o orbită de zeci, sute, chiar de mii de ori mai departe decât cea a lui Pluto
Poreclit „Nemesis” sau „Steaua Morții”, acest obiect nedetectat ar putea fi o stea pitică roșie sau maro, sau o prezență și mai întunecată de câteva ori mai mare decât masa lui Jupiter.Ipoteza Nemesis este o ipoteză astronomică care susține posibilitatea ca Soarele nostru să facă parte dintr-un sistem binar. În acest sistem, steaua însoțitoare a Soarelui, încă necunoscută, ar fi numită Nemesis (zeița greacă a răzbunării și răzbunării) pentru efectele catastrofale pe care le-ar produce prin perturbarea periodică a norului Oort.
De ce cred oamenii de știință că ceva ar putea fi ascuns dincolo de marginea sistemului nostru solar? Inițial, Nemesis a fost sugerat ca o modalitate de a explica un ciclu de extincții în masă pe Pământ.
Sistemul nostru solar este înconjurat de o vastă masă de corpuri de gheață numită Norul Oort. Dacă Soarele nostru ar face parte dintr-un sistem binar în care două stele legate gravitațional orbitează în jurul unui centru de masă comun, această interacțiune ar putea perturba periodic Norul Oort, trimițând comete spre noi.
Cel mai nou telescop al NASA, Wide-field Infrared Survey Explorer (WISE), ar putea să răspundă la întrebarea despre Nemesis.
WISE privește universul nostru în partea de infraroșu a spectrului și a cercetat cerul în patru lungimi de undă ale benzii infraroșii, la o sensibilitate foarte mare. La fel ca telescopul spațial Spitzer, WISE caută căldură. Diferența este că WISE are un câmp vizual mult mai larg și, prin urmare, este capabil să scaneze o porțiune mai mare a cerului pentru obiecte îndepărtate.
Kirkpatrick de la Centrul de procesare și analiză în infraroșu al NASA de la Caltech nu crede că Nemesis va fi steaua pitică roșie cu o orbită enormă. „Ar putea exista un obiect îndepărtat pe o orbită mai stabilă, mai circulară, care a trecut neobservat până acum”, spune el.
Chiar dacă Nemesis nu este găsit, telescopul WISE va ajuta la luminarea celor mai întunecate colțuri ale sistemului solar. Telescopul poate fi folosit pentru a căuta planete pitice precum Pluto care orbitează în jurul Soarelui în afara planului ecliptic al sistemului solar. Obiectele care alcătuiesc Norul Oort sunt prea mici și departe pentru ca WISE să le poată vedea, dar va putea urmări comete și asteroizi potențial periculoși mai aproape de casă.
Deși există puține îndoieli cu privire la puterea distructivă a impactului cosmic, nu există nicio dovadă care să fi cauzat periodic extincții în masă pe planeta noastră. Teoria extincțiilor periodice în sine este încă dezbătută, mulți insistând că sunt necesare mai multe dovezi. Chiar dacă consensul științific este că evenimentele de extincție nu au loc într-un ciclu previzibil, acum există și alte motive pentru a suspecta un însoțitor întunecat al Soarelui.
Miturile cerului-asteroizii 