Un grup deosebit de căutători de comori sunt căutătorii de meteoriți. Deși la prima vedere aceste roci căzute din cer nu par comori totuși pe lângă importanța științifică deosebită, pot conține substanțe rare și pot fi vânduți la licitații cu prețuri de sute sau chiar mii de dolari. Costul depinde de compoziția pietrei, a formei și a stării în care se găsește.

Căutarea meteoriților, durează mult și se desfășoară în locuri dificile, în general pustii, în deșert sau zone foarte reci iar concurența dintre cercetători și vânătorii de meteoriți complică și mai mult găsirea și clasificarea lor, existând riscul ca informațiile științifice sa fie pierdute pentru totdeauna din cauza vânătorilor ilegali de meteoriți. În peisajele deșertice din Erfud, Tata și Zagora din Maroc sau în Antarctica căutătorii de meteoriți încearcă să localizeze meteoriții pe fondul nisipului sau al zăpezii căutarea fiind mult ușurată de lipsa vegetației și a construcțiilor. Un mare meteorit a fost găsit în prefectura Altay, regiunea autonomă Xinjiang Uygur, în 17 iulie 2011. Partea de deasupra pământului a stâncii avea 2,2 metri lungime și 1,25 metri înălțime, greutatea sa fiind estimată la 25 de tone. Deșertul Mojave, este de asemenea cunoscut pentru meteoriții săi.

România , la rândul ei are numeroase fragmente de meteoriți.

Uneori cercetarea meteoriților cu noi instrumente aduce surprize. Un astfel de caz este cel al meteoritului Wedderburn, un meteorit de fier descoperit în 1951 lângă satul Wedderburn, în statul Victoria (Australia) și păstrat în muzeul Victoria. În 2019, cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din California, folosind un microscop cu fascicul de electroni au descoperit într-o probă din meteorit un mineral, edscotita ( Fe₅C₂) care nu a fost găsit anterior în natură. Cercetătorii l-au numit „edscottite”, după Edward R.D. Scott, un cosmochimist de la Universitatea Manoa din Hawaii, primul care a descoperit acest mineral în meteorit și a determinat compoziția sa chimică la începutul anilor 1970, dar nu a reușit să-i determine structura cristalină.

Dimensiunile meteoriților variază de la 60 tone meteoritul Hoba (Otjozondjupa Region, Namibia, 1920 ) la mărimea unei lămâi ( meteoritul Wedderburn) sau doar câteva grame.

Recunoașterea unui meteorit se face căutând câteva repere, câteva din acestea sunt: prezența unei cruste de fuziune pe suprafața corpului, de aspect negricios, de grosime cam un milimetru;

-verificarea prin tăierea unui capăt mic al obiectului și lustruirea acestuia, dacă în interiorul meteoritului, sub crusta de fuziune sunt prezente condrule (sfere submilimetrice compuse din diferite minerale, și care constituie de obicei între 20% si 80% dintr-un tip de meteoriți numiți condrite);

-verificarea dacă culoarea interioară a obiectului (matricei) este diferită de culoarea maronie sau negricioasă din exterior (dacă crusta de fuziune este încă vizibilă);

-verificarea reacției pozitive a fierului nativ conținut în majoritatea meteoriților, care atrage magneții;

-verificarea prezenței regmaglypturilor, caracteristice anumitor meteoriți. Regmaglyptul este o adâncitură mică, de pe suprafața unui meteorit, asemănătoare cu o amprentă a degetului mare în argilă, creată prin ablație în timpul căderii într-o atmosferă.

-verificarea aspectului exterior general sa fie rotunjit și nu unghiular.

După compoziție meteoriții sunt împărțiți în trei mari categorii: pietroși, metalici și micști, fiecare cu subdiviziuni specifice iar după origine se împart în marțieni, lunari și asteroidali.

În funcție de prezența sau absența condrulelor și după diferite analize mineralogice, chimice și izotopice, mineralogii clasifică meteoriții în diferite tipuri (de exemplu :Condrite carbonice), grupuri (exemplu: CK) și subgrupe (exemplu: CK4).
Aproximativ 80% dintre meteoriți sunt de tip condrită obișnuită, aproximativ 8% dintre meteoriți sunt de tip acondrit,
aproximativ 4% dintre meteoriți sunt de tip condrită carbonică, aproximativ 6% dintre meteoriți sunt de tip metalic (siderite) iar aproximativ 2% dintre meteoriți sunt de tip metalo-pietros (sideroliți).

Meteoritical Society este o societate non-profit americană fondată în 1933 pentru a promova studiul materialelor extraterestre, care include meteoriți și mostre aduse înapoi de misiunile spațiale. Meteoritical Society reunește aproximativ o mie de oameni de știință profesioniști și amatori din peste treizeci de țări diferite, care acoperă o gamă largă de domenii: meteoriți, praf cometar, asteroizi și comete, sateliți naturali, precum și contribuția la conservarea și promovarea științifică a acestei moșteniri extraterestre.

Societatea publică una dintre cele mai importante reviste științifice din știința planetară, revista Meteoritics & Planetary Science (acronim MAPS).Cea mai importantă publicație MAPS pentru mulți oameni de știință este un supliment, Meteoritical Bulletin, care apare de obicei anual, cu cataloage, inventare și descrierea de rutină a noilor meteoriți. Acest buletin, care conține liste cu toate descoperirile și cazurile noi depuse și clasificate, revizuite și aprobate de Comitetul de Nomenclatură, este considerată lucrarea de referință standard pentru inventarul și nomenclatura tuturor meteoriților.

https://www.degruyter.com/document/doi/10.2138/am-2019-7102/html