Calendarul săptămânii (31.10-6.11)

În 31 octombrie 1992, Vaticanul a recunoscut că a greșit timp de peste 359 de ani condamnându-l oficial pe Galileo Galilei.

Justus Sustermans (1597–1681),Portretul lui Galileo Galilei, Wikimedia Commons, Public Domain

În octombrie 1992, dată care coincidea cu aniversarea a 359 de ani de la moartea lui Galileo Galilei, Comisia specială de teologi, oameni de știință și istorici, creată de Papa Ioan Paul al II-lea în 1981 și prezidată de Card. Paul Poupard, și-a prezentat concluziile. Comisia a fost înființată pentru a analiza posibilele erori comise de către tribunalul ecleziastic care l-a condamnat în 1633 pe renumitul astronom. La 31 octombrie 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut public aceste erori. După investigațiile Comisiei și după reabilitarea lui Galileo din partea Papei, se poate spune că de fapt cazul astronomului este închis.

Mariner 10 a fost o sondă spațială americană lansată de NASA pe 3 noiembrie 1973 pentru a explora planetele Mercur și Venus. A realizat prima survolare a planetei Mercur. De asemenea, a fost primul vehicul spațial care a folosit asistența gravitațională, trecând la 5768 km de Venus.

Mariner 10 a fost ultima navă spațială din programul Mariner al NASA. A fost lansat pe 3 noiembrie 1973, pentru a studia planetele Venus și Mercur și caracteristicile mediului interplanetar. Scopul principal al Mariner 10 era de a studia caracteristicile atmosferice (dacă existau), de suprafață și fizice ale planetei Mercur.

Mariner 10 – NASA, Wikimedia Commons, Public Domain

 Michael Collins (n. 31 octombrie 1930, Roma, Italia – d.28 aprilie 2021,Naples,Florida) a fost un astronaut american, pilotul modulului de comandă Apollo 11 care a rămas pe orbita Lunii, în timp ce Neil Armstrong și Edwin Aldrin pășeau pe Lună.

Michael Collins observând o listă de verificare într-un simulator al modulului de comandă. Autor: NASA, scanned by NASA Johnson, Wikimedia Commons, Public Domain

Selectat ca astronaut NASA în octombrie 1963, prima misiune a lui Collins a fost ca pilot de rezervă pentru Gemini VII. În calitate de pilot al misiunii Gemini X de trei zile, lansată pe 18 iulie 1966, s-a andocat cu un vehicul țintă Agena lansat separat și a făcut două plimbări extra-vehiculare în spațiu, recuperând echipamentele de detectare a micrometeoriților de la Agena.

Columbia ( modul de comandă) pe orbită lunară și pilotată doar de Collins, fotografiată de pe Eagle ( modulul lunar -LM) aflat pe orbita Lunii, Autor: NASA, Wikimedia Commons, Public Domain

Frank Maine Bateson (n.31 octombrie 1909,Wellington, Noua Zeelandă – d.16 aprilie 2007,Tauranga, Noua Zeelandă) a fost un astronom din Noua Zeelandă, specializat în studiul stelelor variabile.

El a fondat Variable Star Section (Secțiunea Stelelor Variabile – VSS) a Societății Regale de Astronomie din Noua Zeelandă.
Sub conducerea sa, VSS a observat stele variabile și a adunat rapoarte despre stele de la observatori profesioniști și amatori din întreaga lume. El și soția sa, Doris, au format o organizație non-profit numită Astronomical Research Ltd, care administrează cele peste 1.000.000 de observații care au fost livrate VSS.

Asteroidul 2434 Bateson descoperit în 27 mai 1981 la Lake Tekapo de A. K. Gilmore și P. M. Kilmartin îi poartă numele.

Jan Brożek ( sau Johannes Broscius;n.1 noiembrie 1585,Kurzelów, Polonia – d.21 noiembrie 1652, Bronowice) a fost un matematician, astronom, medic, poet, scriitor, muzician și rector al Academiei din Cracovia. El a contribuit la o mai bună cunoaștere a teoriilor lui Nicolaus Copernic. Cu acordul prințului-episcop Simon Rudnicki, a luat o serie de scrisori și documente referitoare la Copernic cu intenția de a le publica, ceea ce nu a făcut niciodată iar după moartea sa acestea s-au pierdut.

Anonim, Jan Brożek-portret,Self-photographed, mzopw, cleaned by Micze,Wikimedia Commons, Public Domain

Printre cărțile publicate de el sunt și: Dissertatio Astronomica (1616), Dissersatio de cometa Astrophilli (1619).

Sir Hermann Bondi (n.1 noiembrie 1919, Viena, Austria-d. 10 septembrie 2005, Cambridge, Anglia) a fost un matematician și cosmolog austriaco-britanic care, lucrând cu Fred Hoyle și Thomas Gold, a conceput teoria stării de echilibru a universului (1948). Ei au propus o ipoteză nedovedită: că universul are o existență eternă, fără început și fără sfârșit. În plus, universul se extinde continuu, menținând o densitate constantă prin crearea continuă de materie nouă din energie. Modelul lor a devenit învechit, când în 1965, Arno Penzias și Robert Wilson au detectat o radiație de fond cu microunde din toate direcțiile din spațiu, așa cum a prezis teoria „Big Bang” a creației universului „Big Bang” ,teorie care este acum acceptată.

Diagrama istoriei radiației cosmice de fond cu microunde (CMBR), care arată îmbunătățirea rezoluției CMBR de-a lungul anilor. CMBR, radiația rămasă de la Big Bang și una dintre puținele surse de informații despre condițiile din universul timpuriu. Autor: NASA, Wikimedia Commons, Public Domain

Bondi a contribuit la teoria relativității generale și a fost primul care a analizat interacțiunea inerțială și gravitațională a masei negative și primul care a explicat corect natura undelor gravitaționale.

 Bengt Edlén (n. 2 noiembrie 1906,Gusum-d. 10 februarie 1993, Lund) a fost un astrofizician și spectroscopist suedez care a arătat că anumite linii de emisie din spectrul solar s-au datorat tranzițiilor în atomii puternic ionizați. Gradul ridicat de ionizare (pierderea a 9 până la 15 electroni) în atomi precum fierul și calciul, a implicat că temperatura coroanei (gazele periferice rarefiate) era de fapt mai mare decât la suprafața vizibilă a soarelui. Cu un grup mare de spectroscopiști pe care i-a stabilit la Lund, Edlén a lucrat la mai multe elemente în alte stări de ionizare. Spectrele stelelor pot fi acum interpretate pentru a furniza informații despre compoziție și temperatură.

O corona (pl. coronas sau coronae) este stratul cel mai exterior al atmosferei unei stele. Este format din plasmă.

 El a adus, de asemenea, o contribuție importantă în analiza spectrelor stelelor Wolf–Rayet. Stelele Wolf–Rayet, adesea abreviate ca stele WR, sunt un set rar, eterogen, de stele cu spectre neobișnuite care prezintă linii mari de emisie de heliu ionizat și azot sau carbon puternic ionizat.

GK Persei (Nova Persei 1901), care a arătat caracteristicile Wolf–Rayet în spectrul său, Autor: X-ray: NASA/ CXC/RIKEN/D.Takei et al; Optical: NASA/STScI; Radio: NRAO/VLA, Wikimedia Commons, Public Domain.

Harlow Shapley (n.2 noiembrie 1885, Nashville,Missouri-d. 20 octombrie 1972, Boulder, Colorado) a fost un astronom american cunoscut sub numele de „Copernic modern”, care a descoperit poziția Soarelui în galaxie. Shapley a folosit stelele variabile Cepheid pentru a estima dimensiunea galaxiei Căii Lactee și poziția Soarelui în interiorul acesteia, folosind paralaxa. În 1953 și-a propus teoria „centurii de apă lichidă”, cunoscută acum ca conceptul de zonă locuibilă.

Portretul lui Harlow Shapley ,Wikimedia Commons, public Domain

Din 1914 până în 1921 a fost la Mt. Wilson Observatory, unde a afirmat corect că clusterele globulare conturează Galaxia Calea Lactee și că Galaxia este mult mai mare decât se credea în general și este centrată la mii de ani lumină depărtare în direcția Săgetător.

Shapley a scris multe cărți despre astronomie. Printre acestea s-a numărat Source Book in Astronomy (New York: McGraw–Hill, 1929, scrisă împreună cu Helen E. Howarth, de asemenea din personalul Observatorului Harvard College), Liquid Water Belt (Centura de apă lichidă;1953 ), Shapley, Harlow (1972). The Harvard books on astronomy. Harvard University Press. Galaxies;Shapley, Harlow (1930). Star Clusters. New York: McGraw-Hill. 

Asteroidul 1123 Shapleya, (descoperit în 21 septembrie 1928 de astronomul rus Grigory Neujmin la Observatorul Simeiz din peninsula Crimeea), craterul Shapley de pe Lună și Superclusterul Shapley îi poartă numele.

Achilles Pirmin Gasser (n. 3 noiembrie 1505, Lindau-d.4 decembrie 1577, Augsburg), a fost un istoric, medic, și astrolog german. Acum este cunoscut ca un savant umanist ,susținător atât al lui Copernic, cât și al lui Rheticus.

Portretul lui Achilles Pirminius Gasser,Banque d’images de la Bibliothèque interuniversitaire de santé, Wikimedia Commons, CCO

Conform biografiei lui Nicolaus Copernic scrisă de Pierre Gassendi din 1654 Gasser cunoștea lucrarea De revolutionibus orbium coelestium, publicată în 1543, și a fost unul dintre cei mai timpurii adepți ai viziunii sale asupra lumii. Când Rheticus și-a tipărit Narratio prima, primul raport publicat despre sistemul heliocentric copernican, în 1540 (Danzig), el i-a trimis lui Gasser o copie. Gasser a publicat apoi o a doua ediție (1541, Basel) cu propria sa introducere, sub forma unei scrisori a lui Gasser către Georg Vogelin din Konstanz.

Tsutomu Seki (n. noiembrie 1930) este un astronom japonez și descoperitor asteroizi și comete, născut în Kōchi, Japonia. Între anii 1961 și 1970, el a descoperit 34 de comete, inclusiv C/1965 S1 (Ikeya-Seki), binecunoscuta mare cometă din 1965 și C/1961 T1 (Seki) et C/1967 C1 (Seki). De asemenea, a descoperit sute de asteroizi, cum ar fi 13553 Masaakikoyama, 2396 Kochi,2582 Harimaya-Bashi,3182 Shimanto, majoritatea purtând nume japoneze legate de locul natal.

Această imagine a fost surprinsă pe 30 octombrie 1965, arătând întreaga întindere a cozii acestei mari comete de aproximativ 30 de grade. Author: James W. Young (TMO/JPL/NASA),Wikimedia Commons, Public Domain

Asteroidul 3426 Seki descoperit în 5 februarie 1932 de Karl Reinmuth îi poartă numele.

  Fred Lawrence Whipple (n.5 noiembrie 1906,Red Oak, Iowa – d.30 august 2004,Cambridge, Massachusetts) a fost un astronom american, care a lucrat la Observatorul Colegiului Harvard mai mult de 70 de ani. Printre realizările sale s-au numărat descoperirile de asteroizi și comete, ipoteza „bulgărelui de zăpadă murdar” pentru nucleul cometelor și inventarea scutului Whipple.

Scutul Whipple sau bara de protecție Whipple, inventată de Fred Whipple, este un tip de scut de impact cu hipervelocitate folosit pentru a proteja navele spațiale cu echipaj și fără echipaj de coliziuni cu micrometeoroizi și resturi orbitale ale căror viteze variază, în general, între 3 și 18 km/s.

Imagine a Whipple Shieldutilizat de NASA’s Stardust probe, Wikimedia Commons, Public Domain

Whipple a sugerat (1950) că cometele au miezuri de gheață în interiorul unor straturi subțiri izolatoare de murdărie și că jeturile de material ejectate ca urmare a încălzirii solare au fost cauza modificărilor orbitale. Acest model a fost confirmat în 1986, când nava spațială a zburat pe lângă cometa Halley. Munca lui Whipple privind urmărirea sateliților artificiali a condus la o cunoaștere îmbunătățită a formei pământului și la îmbunătățirea semnificativă a pozițiilor pe pământ.

În 1933, a descoperit cometa periodică 36P/Whipple și asteroidul 1252 Celestia. De asemenea, a descoperit sau a co-descoperit alte cinci comete non-periodice, prima dintre acestea fiind C/1932 P1 Peltier-Whipple, descoperită independent de astronomul amator Leslie Peltier.

Asteroidul 1940 Whipple descoperit în 2 februarie 1975, de Observatorul Colegiului Harvard la stația sa George R. Agassiz de lângă Harvard, Massachusetts, îi poartă numele.

James Gregory(n. noiembrie 1638,Drumoak, Scoția – d. octombrie 1675, Edinburgh, Scoția) a fost un matematician și astronom scoțian. Numele lui de familie este uneori scris ca Gregorie în ortografia scoțiană originală.

James Gregory,Wikimedia Commons, Public Domain

El a descris un design practic timpuriu pentru telescopul reflectorizant – telescopul gregorian – și a făcut progrese în trigonometrie, descoperind reprezentări în serie infinită pentru mai multe funcții trigonometrice. În 1660 și-a publicat Optica Promota, în care a descris primul telescop practic reflectorizant (gregorian). Lumina reflectată de o oglindă secundară eliptică concavă este focalizată chiar în spatele unei găuri din oglinda primară. A fost înlocuit de telescoapele Newtonian și Cassegrain. Grigore a introdus și estimarea distanțelor stelare prin metode fotometrice.

Catena Gregory este un lanț remarcabil de rectiliniu de cratere de impact lunare care se întinde pe o lungime de aproximativ 130 de kilometri între sud-estul craterului Gregory, și craterul Prager.

Catena Gregory, Foto NASA,Wikimedia Commons, Public Domain

Craterul lunar Gregory îi poartă de asemenea numele.

François Englert ( n.1932) este un fizician teoretician belgian și laureat al Premiului Nobel 2013 împreună cu Peter Higgs ”pentru pentru descoperirea teoretică a unui mecanism care contribuie la înțelegerea originii masei particulelor subatomice și care a fost confirmat recent prin descoperirea particulei fundamentale prezise de experimentele ATLAS și CMS de la Large Hadron Collider al CERN„. Englert a adus contribuții în fizica statistică, teoria câmpului cuantic, cosmologie, teoria corzilor și supergravitație.

În 2013 a primit Prince of Asturias Award for Technical and Scientific Research (împreună cu Peter Higgs și CERN) „pentru predicția teoretică și detectarea experimentală a bosonului Higgs”.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.