Alexis Bouvard (n. 27 iunie 1767,Contamines-Montjoie, Haute-Savoie – d. 7 iunie 1843,Paris) a fost un astronom francez, remarcat pentru observațiile sale atente ale neregulilor în mișcarea lui Uranus și ipoteza sa privind existența unei a opta planete în Sistemul Solar. După moartea sa, poziția acestei planete, Neptun a fost calculată de John Couch Adams și Urbain Le Verrier.

Bouvard a descoperit opt comete și a compilat tabele astronomice exacte pentru Jupiter și Saturn. A fost director al Observatorului din Paris în perioada 1822 – 1843, precum și și membru al Biroului Longitudinilor și  membru al Academiei de Științe din Franța.

Merle Antony Tuve ( n. 27 iunie 1901,Canton, South Dakota, SUA-d. 20 mai 1982,Bethesda, Maryland) a fost un fizician și geofizician american care (împreună cu Gregory Breit) a folosit pentru prima dată undele radio pulsatoare pentru a explora ionosfera. El a conceput echipamentul de detectare necesar pentru a măsura timpul dintre primirea unui impuls radio direct și al doilea impuls reflectat din ionosferă. Observațiile pe care le-a făcut au oferit fundamentul teoretic pentru dezvoltarea radarului. După al II-lea Război Mondial, el a adus contribuții importante la seismologia experimentală, radioastronomia și astronomia optică.

Heber Doust Curtis (n. 27 iunie 1872, Muskegon, Michigan-d. 9 ianuarie 1942, Ann Arbor, Michigan), a fost un astronom american renumit pentru dezbaterea cu Harlow Shapley în 26 aprilie 1920 în fața Academiei Naționale de Științe privind dimensiunea și structura galactică a universului. El a vorbit despre „universuri insulare” – prin care nebuloasele spiralate erau compuse din stele și reprezentau galaxii aflate în afara Căii Lactee. Shapley nu a fost de acord, crezând că galaxia noastră are 300.000 de ani lumină în diametru și include nebuloasele spirale. Până la sfârșitul anului 1924, teoria lui Curtis s-a dovedit a fi corectă, când o lucrare a lui Edwin Hubble a fost citită Societății Americane de Astronomie la 1 ianuarie 1925.

El a participat la 11 expediții pentru studiul eclipselor solare. În 11 februarie 1913, a descoperit un asteroid, (23400) A913 CF, care este încă fără nume. Numele lui a fost dat unui mic crater de impact lunar situat în vestul Mare Crisium, la est de craterul Picard.

Pietro Angelo Secchi (n. 28 iunie 1818, Reggio Emilia-d. 26 februarie 1878, Roma), a fost un preot iezuit italian, un astronom genial, recunoscut drept unul dintre pionierii spectroscopiei și unul dintre primii oameni de știință care a afirmat cu autoritate că Soarele este o stea.

A făcut primul sondaj al spectrelor a peste 4000 de stele și a sugerat ca stelele să fie clasificate în funcție de tipul lor spectral. A studiat planetele, în special Jupiter, despre care a descoperit că era compus din gaze. A studiat Soarele în profunzime, analizând influența acestuia asupra atmosferei Pământului și a fenomenelor electrice și meteorologice.

De asemenea, a studiat pătrunderea luminii în apa Mării Mediterane; pentru acest experiment a creat un instrument special (numit disc Secchi), care se aplică și astăzi în limnologie (din grecescul λίμνη, límnē, „lac” și λόγος, lógos, „studiu” este ramura ecologiei care studiază ecosistemele acvatice interioare, interacțiunile dintre organismele acvatice și mediul lor și factorii sociali, ecologici și evolutivi care determină distribuția și abundența acestora în ecosistemele menționate).

Interesele lui au variat de la arheologie la geodezie, de la geofizică la meteorologie. De asemenea, a inventat un meteorograf, un dispozitiv automat pentru înregistrarea presiunii barometrice, a temperaturii, a direcției și vitezei vântului și a precipitațiilor.

Carl Friedrich Freiherr von Weizsäcker (n. 28 iunie 1912,Kiel, Imperiul German – d. 28 aprilie 2007,Söcking⁠, Bavaria, Germania) a fost un fizician și filozof german.

El a fost cel mai longeviv membru al echipei care a efectuat cercetări nucleare în Germania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sub conducerea lui Werner Heisenberg.

În 1938, Weizsäcker a dezvoltat o teorie privind formarea Sistemului Solar, bazată pe considerații privind ponderea inegală a elementelor mai ușoare și mai grele în Soare și planetele terestre ale Sistemului Solar. Conform teoriei, Soarele și planetele sale au evoluat dintr-un nor de gaz format din 99% hidrogen și heliu și 1% din elemente mai grele. Aproximativ 10% din nor a rămas în jurul Soarelui ca o atmosferă extinsă în timpul unei faze inițiale, iar 1% dintre elementele mai grele din acest 10% din masa totală a norului ar corespunde cu fracția de aproximativ 1% care este contribuția planetelor la masa Sistemului Solar de astăzi.

George Ellery Hale (n. 29 iunie 1868, Chicago-d. 21 februarie 1938, Pasadena) a fost un
astronom american cunoscut și ca lider sau personaj cheie în planificarea sau construcția mai multor telescoape de vârf la nivel mondial. Pentru a extinde observațiile solare și pentru a promova studiile astrofizice, a fondat Observatorul Mt. Wilson (dec. 1904).

El a descoperit că petele solare erau regiuni cu temperaturi relativ scăzute și câmpuri magnetice ridicate. Hale i-a angajat pe Harlow Shapley și Edwin Hubble de îndată ce și-au terminat doctoratul și a încurajat cercetările în astronomia galactică și extragalactică, precum și în astrofizica solară și stelară. Este cunoscut pentru inventarea spectroheliografului, cu ajutorul căruia a făcut descoperirea vârtejurilor solare.

Asteroidul 1024 Hale, descoperit în 2 decembrie 1923 de George Van Biesbroeck la Observatorul Yerkes din Wisconsin, un crater pe Lună și altul pe Marte, ciclul magnetic solar Hale (se întinde pe două cicluri solare, sau 22 de ani, înainte de a reveni la starea inițială inclusiv polaritatea),Mount Hale din Sierra Nevada, telescopul Hale de la Observatorul Palomar îi poartă numele.

Iosif Samuilovici Șlovski (n. 1 iulie 1916, Hlukhiv , azi Ucraina-d. 3 martie 1985, Moscova) a fost un astrofizician care a identificat radiația continuă a Nebuloasei Crabului drept radiație sincrotron și a legat stelele cu raze X de sisteme binare care conțineau o stea neutronică.

Investigația sa asupra coroanei soarelui a arătat că aceasta avea o temperatură de ordinul unui milion de grade kelvin și câmpurile magnetice acționează pentru a o limita. A aplicat radioastronomia pentru a studia supernovele. S-ar putea ca extincțiile în masă de pe pământ, a sugerat el, să fi rezultat din razele cosmice ejectate din supernovele trecute, care au loc la o distanță relativ apropiată de sistemul nostru solar. El este, de asemenea, descoperitorul efectului Chklovski, corespunzând variației aparente lente a perioadei de rotație a pulsarilor pur și simplu din cauza deplasării lor.

A scris împreună cu Carl Sagan o carte :Viața inteligentă în Univers (Intelligent Life in the Universe).

Asteroidul 2849 Shklovskij (descoperit în 1 aprilie 1976 la Naoutchnyi de Nikolai Chernykh) și craterul Shklovsky (pe satelitul marțian Phobos) sunt numite în onoarea sa.

Hans Albrecht Bethe (n. 2 iulie 1906,Strasbourg, Alsacia-Lorena, Imperiul German – d. 6 martie 2005, Ithaca, New York) a fost un fizician american de origine germană, participant important la Proiectul Manhattan precum și la dezvoltarea proiectului bombei cu hidrogen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1967 pentru elaborarea teoriei nucleosintezei stelare.

A contribuit la modelarea fizicii clasice în fizica cuantică și a sporit înțelegerea proceselor atomice responsabile de proprietățile materiei și a forțelor care guvernează structurile nucleelor atomice.

La 80 de ani, a scris un articol important despre problema neutrinilor solari. Bethe a continuat să facă cercetări despre supernove, stele neutronice, găuri negre și alte probleme de astrofizică teoretică până la vârsta de 90 ani.

Asteroidul 30828 Bethe descoperit în 12 octombrie 1990 la Tautenburg de Freimut Börngen și Lutz Dieter Schmadel îi poartă numele.

Mário Schenberg (var. Mário Schönberg, Mario Schonberg, Mário Schoenberg;n. 2 iulie 1914,Recife,Brazilia – d.10 noiembrie 1990, Sao Paulo) a fost un inginer electrician, fizician, critic de artă și scriitor brazilian.

Considerat drept unul dintre cei mai importanți fizicieni teoreticieni din Brazilia, Schenberg este amintit pentru contribuțiile sale la astrofizică, în special pentru teoria proceselor nucleare în formarea stelelor supernovelor. Împreună cu fizicianul indian Subrahmanyan Chandrasekhar (1910–1995), el a descoperit și publicat în 1942 așa-numita limită Schönberg-Chandrasekhar, care este masa maximă a nucleului unei stele care poate susține straturile de deasupra împotriva colapsului gravitațional, odată ce hidrogenul de miez este epuizat.

Harrison Hagan „Jack” Schmitt (n. iulie 1935) este un geolog american, astronaut NASA pensionat, profesor universitar, fost senator american din New Mexico și singura persoană fără experiență în aviația militară care a mers pe Lună.

Evenimente

În 29 iunie 3123 î.Hr., un astronom sumerian a văzut un asteroid devastator, poate o lățime de o jumătate de milă, conform unei interpretări a unei tăblițe de lut, făcută de cercetătorii de la Universitatea Bristol, raportată în The Times la 31 martie 2008. Data antică a fost indicată de o recreare computerizată a cerului nop ții folosind simboluri de pe tabletă înregistrând pozițiile constelațiilor. Tableta găsită de Henry Layard la Ninive, probabil o copie din 700 î.Hr. a notelor astronomului, descria în cuneiforme un „bol de piatră albă care se apropie” . Asteroidul s-ar fi prăbușit probabil în Alpii austrieci, conform traiectoriei deduse.

Explozia de la Tunguska a fost o explozie puternică, care a avut loc în apropiere de Râul Podkamennaia Tunguska ,Ținutul Krasnoiarsk, Rusia, în data de 30 iunie 1908.Explozia se crede că a fost cauzată de un meteorit, de un asteroid sau de un fragment de cometă la o altitudine de 5–10 km. Diferite studii au dat mai multe estimări privind dimensiunea și natura obiectului, toți cercetătorii fiind de acord că obiectul avea dimensiuni de zeci de metri.