Alessandro Piccolomini (n.13 iunie 1508,Siena – d.12 martie 1579,Siena) a fost un umanist, astronom și filozof italian care a jucat un rol important în promovarea limbajului popular toscan pe subiecte filozofice și științifice, în detrimentul limbilor antice (latina și greacă).

Tratatele Sfera del mondo (1540) și De le stelle fisse (1543),(Sfera lumii și Stelele fixe) , în care a aderat la teoriile ptolemeice, au fost unele dintre contribuțiile sale majore în domeniul astronomiei. De le stelle fisse conținea ceea ce este în general considerat primul atlas stelar tipărit, constând din hărți cu 47 din cele 48 de constelații ptolemeice (Equuleus lipsea). Au fost arătate stele de până la a patra magnitudine, pe baza catalogului lui Ptolemeu din Almagest. În acest atlas, Piccolomini a etichetat stelele cu litere romane, un precursor al sistemului de identificare a literelor grecești care a fost introdus de Johann Bayer 60 de ani mai târziu.

Craterul lunar Piccolomini poartă numele lui.

Giovanni Antonio Magini (în latină, Maginus) (n.13 iunie 1555,Padova – d.11 februarie 1617, Bologna) a fost un astronom, astrolog, cartograf și matematician italian. Magini a susținut sistemul geocentric al lumii spre deosebire de sistemul heliocentric al lui Copernicus. Magini a conceput propria sa teorie planetară, diferită de celelalte teorii și mult mai complicată. Sistemul maginian pe care l-a descris în Novæ cœlestium orbium theoricæ congruentes cum observationibus N. Copernici (Veneția, 1589)consta din unsprezece sfere de rotație.

Ca și cartograf, Magini a lucrat toată viața pregătind Atlante geografico d’Italia (Atlasul geografic al Italiei), tipărit după moartea sa de fiul său în 1620.

Willebrord Snellius (născut Willebrord Snel van Royen) (n.13 iunie 1580, Leiden – d.30 octombrie 1626,Leiden) a fost un astronom și matematician olandez. Numele lui este de obicei asociat cu legea refracției luminii (legea lui Snell).

În 1615 a proiectat și realizat o nouă metodă de măsurare a razei Pământului prin determinarea lungimii unui arc de meridian calculat prin triangulație, lucrare considerată fundamentul geodeziei; în lucrarea sa Eratosthenes Batavus, sive de terræ ambitus vera quantate, publicată în 1617, descrie metoda folosită și rezultatul obținut pentru valoarea în kilometri a unui grad de meridian (107,395 km, față de 111 în prezent).

Jan Marek Marci FRS, germană: Johannes Marcus Marci de Cronland (13 iunie 1595, Landskron), Boemia regală, Boemia Crownland, Austria–10 aprilie 1667, Praga, R.Bohemia, Boemia Crownland, Austria) sau Johannes (greacă : Ioannes) Marcus Marci, a fost un medic și om de știință boem, rector al Universității din Praga și medic oficial al Sfinților Împărați Romani.[1] Craterul Marci din partea îndepărtată a Lunii poartă numele lui.

James Clerk Maxwell (n. 13 iunie 1831, Edinburgh, Regatul Unit – d. 5 noiembrie 1879, Cambridge) a fost un fizician și matematician scoțian. Cercetările lui Maxwell au unit electricitatea și magnetismul în conceptul de câmp electromagnetic. La Londra, în jurul anului 1862, Maxwell a calculat că viteza de propagare a unui câmp electromagnetic este aproximativ aceea a vitezei luminii. El a propus că fenomenul luminii este, prin urmare, un fenomen electromagnetic. Cele patru ecuații cu diferențe parțiale, cunoscute acum sub numele de ecuații lui Maxwell, au apărut pentru prima dată într-o formă complet dezvoltată în Electricity and Magnetism (1873) Ideile lui Maxwell au deschis calea pentru teoria specială a relativității a lui Einstein și teoria cuantică.

Maxwell a analizat natura inelelor lui Saturn. Nu se știa cum pot ele să rămână stabile, fără să se dezmembreze, să se disipeze sau să se prăbușească pe Saturn. El a dovedit că un inel solid regulat nu ar putea fi stabil, în timp ce un inel lichid ar fi obligat de acțiune undulatorie, să se dezmembreze în bule. Deoarece niciunul din cele două fenomene nu este observat rezultă că inelele trebuie să fie compuse din diferitele particule mici fiecare orbitând independent planeta Saturn.

El a dezvoltat distribuția Maxwell, o metodă statistică pentru descrierea teoriei cinetice a gazelor și este cunoscut și pentru că a realizat prima fotografie color adevărată (prima demonstrație de fotografie color din lume pentru principiul de analiză și sinteză a trei culori) în 17 mai 1861 în fața membrilor Royal Institution din Londra.

Contribuțiile sale la știință sunt considerate de mulți ca fiind de aceeași amploare cu cele ale lui Isaac Newton și Albert Einstein.

Asteroidul 12760 Maxwell (descoperit în 9 octombrie 1993 de Eric Walter Elst de la Observatorul La Silla din Chile), Maxwell Montes, un lanț muntos pe Venus, Diviziunea Maxwell din inelele lui Saturn, Maxwell (crater lunar) și telescopul James Clerk Maxwell, cel mai mare telescop astronomic din lume (15 metri) pentru lungimi de undă submilimetrică, îi poartă numele.

Keļallur Nilakantha Somayaji (n.14 iunie 1444,Tirur,Kerala, India –d. 1544), denumit și Keļallur Comatiri, a fost un matematician și astronom al școlii de astronomie și matematică din Kerala. Școala Kerala de astronomie și matematică sau școala Kerala a fost o școală de matematică și astronomie fondată de Madhava din Sangamagrama în Tirur, Malappuram, Kerala, India, care includea printre membrii săi: Parameshvara, Neelakanta Somayaji, Jyeshtadeva, Achyuta Pisharati, Melpathur Narayana Bhattariana. și Achyuta Panikkar.

Una dintre lucrările lui Neelakanta Somayaji a fost tratatul astronomic cuprinzător, Tantrasamgraha, finalizat în 1501. În Tantrasangraha, Nilakantha a revizuit modelul lui Aryabhata (Aryabhata n.476–d.550 d.Hr. a fost un matematician și astronom indian din epoca clasică a matematicii și astronomiei indiene) pentru planetele Mercur și Venus.

Capitolul 1 din Tantrasangraha prezintă scopul calculului astronomic, măsurători civile și siderale,capitolul 3 (Tratat despre umbră) se ocupă de diverse probleme legate de poziția Soarelui pe sfera cerească, inclusiv relațiile dintre expresiile sale în cele trei sisteme de coordonate, și anume coordonatele ecliptice, ecuatoriale și orizontale, capitolul 4 (Tratat despre eclipsa de Lună) detaliază printre altele diametrul umbrei Pământului în minute, latitudinea Lunii și viteza de mișcare a Lunii, probabilitatea unei eclipse, eclipsa totală și justificarea explicației date pentru eclipsa totală, capitolul 5 (Tratat despre eclipsa solară) abordează posibilitatea unei eclipse solare, minute de paralaxă la latitudinea soarelui, minute de paralaxă la latitudinea lunii, măsura maximă a eclipsei, mijlocul eclipsei, timpul primului contact și ultimul contact, capitolul 6, se ocupă de deviația completă a longitudinilor soarelui și ale lunii, capitolul 7 (Despre calculul vizibilității) discută despre răsărirea și apusul lunii și planetelor, capitolul 8 (Despre elevația cuspidelor lunare)examinează dimensiunea părții lunii care este iluminată de soare și oferă o reprezentare grafică a acesteia.

Johann Abraham Ihle (n.14 iunie 1627 – d.1700) a fost un astronom amator german care a descoperit primul cluster globular, M22, în 26 august 1665, în timp ce observa Saturn în Săgetător, potrivit lui Halley, De Chéseaux și Messier, deși alții au speculat că Hevelius l-ar fi văzut anterior.

Messier 22 sau M22, cunoscut și sub denumirea de NGC 6656, este un grup globular eliptic de stele din constelația Săgetător și este unul dintre clusterele globulare cele mai apropiate de Pământ – la aproximativ 10.600 de ani lumină distanță. În M22 au fost găsite până la 32 de stele variabile Cefeide, împreună cu o nebuloasă planetară, IRAS 18333-2357.

Ihle s-a născut la 14 iunie 1627 în Germania, posibil la Leipzig. A lucrat la Leipzig ca funcționar la oficiu poștal. Ca astronom amator, Ihle a observat pete solare (1680-1687), planete și comete. A fost prieten cu Kirch și Hevelius. Ihle și Kirch au fost în strânsă legătură (scrisori, vizite la Berlin) în legătură cu observațiile lor. Ihle a făcut observații până în 1695 și a murit probabil în 1699 sau puțin mai târziu la Leipzig.

Alexander Alexandrovich Friedmann (n. 16 iunie 1888, Saint Petersburg-d. 16 septembrie 1925, Leningrad) a fost un matematician rus primul care a elaborat o analiză matematică a unui univers în expansiune în concordanță cu relativitatea generală, dar fără constanta cosmologică a lui Einstein. În 1922, el a dezvoltat soluții pentru ecuațiile câmpului, dintre care una a descris clar un univers care a început de la un punct singular și s-a extins ulterior. În articolul său Despre curbura spațiului primit de revista Zeitschrift für Physik în 29 iunie 1922, el a arătat că raza de curbură a universului poate fi o funcție crescătoare sau periodică a timpului.

Craterul lunar Fridman poartă numele lui.

William Parsons, (al treilea conte de Rosse; n.17 iunie 1800,York,Anglia – d.31 octombrie 1867,Monkstown) a fost un astronom irlandez care a construit cel mai mare telescop reflectorizant al secolului al XIX-lea, un telescop gigant de 72 de inci (1845), pe care l-a numit „Leviathan”, acesta a rămas cel mai mare construit vreodată până la decenii după moartea sa.

Lord Rosse a efectuat studii astronomice și a descoperit natura spirală a unor nebuloase, cunoscute astăzi ca fiind galaxii spirale. Telescopul lui Rosse, Leviathan, a fost primul care a dezvăluit structura spirală a lui M51,( NGC 5194) iar desenele sale seamănă foarte mult cu fotografiile moderne.

În 1848, a găsit și a numit Nebuloasa Crabului (pentru că a crezut că seamănă cu un crab), nume sub care este cunoscută și acum. Nebuloasa Crab (denumiri de catalog M1, NGC 1952, Taur A) este o rămășiță de supernovă din constelația Taurului.

César-François Cassini de Thury (n. 17 iunie 1714,Thury-sous-Clermont-d. 4 septembrie 1784,Paris) a fost un astronom și geodez francez (Cassini III), care și-a continuat activitatea de topografie pe care a început-o în timp ce și-a asistat tatăl, Jacques Cassini (Cassini II), rezultând prima hartă topografică a Franței produsă de principii moderne.

Bunicul său, Giovanni Domenico Cassini (Cassini I) a descoperit patru sateliți ai lui Saturn. Cassini I a fost primul care a preluat direcția efectivă (1671) a noului observator înființat de Académie Royale des Sciences din Paris, pe care descendenții săi l-au condus la rândul lor. Cassini al III-lea a fost primul director oficial al observatorului când postul a fost creat de rege în 1771. Fiul său a fost Jean-Dominique Cassini (Cassini IV).

 Allan Rex Sandage (n. 18 iunie 1926, Iowa City -d. 13 noiembrie 2010 San Gabriel, California) a fost un astronom american care (împreună cu Thomas A. Matthews) a realizat în 1960, prima identificare optică a unei surse radio cvasistelare (quasar), un obiect asemănător stelelor care este un emițător puternic de unde radio. Deși o sursă ciudată de emisie radio, în lumină vizibilă, arăta ca o stea slabă. Cu toate acestea, acest obiect emite unde radio și radiații ultraviolete mai intense decât o stea tipică.

Sandage a descoperit jeturi care erup din nucleul așa-numitei Cigar Galaxy (M82). Acestea trebuie să fi fost cauzate de explozii masive în miez și se pare că au loc de cel puțin 1,5 milioane de ani.

9963 Sandage este un asteroid din centura de asteroizi descoperit în 9 ianuarie 1992 la Observatorul Palomar de Eleanor Francis Helin.

 William Lassell (n. 18 iunie 1799, Bolton, Anglia-d. 5 octombrie 1880, Maidenhead, Anglia)a fost un astronom englez care a înființat un observator la Starfield, lângă Liverpool, Anglia. El și-a construit propriul telescop cu diametrul de 24″ și a conceput echipamente acționate cu abur pentru șlefuirea și lustruirea oglinzii metalice cu speculum. El a descoperit Triton, satelit al lui Neptun, și Ariel și Umbriel, sateliți ai lui Uranus și aproximativ 600 nebuloase.

2636 Lassell un asteroid descoperit în 20 februarie 1982 la Anderson Mesa de Edward L. G. Bowell, un crater pe Lună, unul pe Marte și un inel a lui Neptun au fost numite în onoarea lui.

Viktor Ivanovich Pațaiev (n.19 iunie 1933,Aktiubinsk -d.29 iunie 1971,Soyuz 11).Cosmonaut sovietic, inginer de proiectare în misiunea Soyuz 11, în care el, comandantul misiunii Georgy Dobrovolsky și inginerul de zbor Vladislav Volkov au rămas în spațiu 24 de zile și au creat prima stație științifică orbitală cu echipaj, prin andocarea navei lor spațiale cu stația Salyut fără pilot lansată cu două luni mai devreme. Soyuz 11 a fost ghidat automat la 100 m, apoi a fost andocat manual la stația științifică Salyut 1. Echipamentul de la bordul Salyut 1 includea un telescop,un spectrometru și un electrofotometru. Echipajul a verificat sistemele îmbunătățite de nave spațiale de la bord în diferite condiții de zbor și a efectuat cercetări medico-biologice. Ei au murit datorită deschiderii accidentale a unei valve care a dus la depresurizarea cabinei Soyuz 11 în timpul călătoriei lor de întoarcere pe Pământ.

Craterul lunar Patsayev și asteroidul 1791 Patsayev descoperit în 4 septembrie 1967, de Tamara Smirnova sunt numite în onoarea lui.

 Antonio Abetti (n. 19 iunie 1846,San Pietro di Gorizia-d. 20 februarie 1928,Arcetri,Italia)a fost un astronom italian care a lucrat în principal în astronomia pozițională și a făcut multe observații despre asteroizi, comete și ocultări de stele. La început inginer civil, a devenit astronom la Universitatea din Padova (1868-93). În 1874, Abetti a mers la Muddapur, Bengal, pentru a observa tranzitul lui Venus de-a lungul discului solar, unde utilizarea unui spectroscop a fost prima utilizare de acest fel. Mai târziu, a devenit director la Observatorul Arcetri și profesor de astronomie la Universitatea din Florența (1894-1921). A fost activ după pensionare, până la moarte, și a fost urmat de fiul său Giorgio.

Craterul Abetti de pe Lună poartă numele atât după Antonio, cât și după fiul său Giorgio Abetti iar asteroidul 2646 Abetti descoperit în 13 martie 1977 la Naoutchnyi de Nikolai Chernykh este numit de asemenea în onoarea celor doi.

Evenimente

În 13 iunie 1983, vehiculul sonda spațială Pioneer 10 a traversat orbita lui Neptun și a devenit primul obiect creat de om care a părăsit sistemul nostru solar. A fost lansat pe 2 martie 1972. Se deplasează în linie dreaptă departe de Soare cu o viteză constantă de aproximativ 12 km/sec. La aproximativ 30 de ani de la lansare, pe 27 aprilie 2002, NASA a luat contact cu telemetria primită de la Pioneer 10 când se afla la o distanță de 7,57 miliarde de mile față de Pământ iar timpul dus-întors pentru semnal (la viteza luminii) a fost de 22 ore 35 minute. Sonda a trimis informații de la singurul instrument științific care încă funcționa, Telescopul cu tub Geiger. Nava spațială se îndreaptă în general către steaua roșie Aldebaran, cea mai strălucitoare stea din constelația Taurului, aflată în prezent la o distanță de aproximativ 68 de ani lumină.

În 13 iunie 1611, a fost dedicată un articol despre noul fenomen descoperit al petelor solare. De maculis in sole observatis et apparente earum cum sole conversione,(„Nararea petelor observate pe Soare și rotația lor aparentă cu Soarele”). Această primă publicație despre astfel de observații a fost opera lui Johannes Fabricius, un astronom olandez care a fost probabil primul care a observat pete solare. Pe 9 martie 1611, în zori, Johannes și-a folosit telescopul pentru a vedea răsăritul soarelui și a văzut mai multe pete întunecate pe el. Datorită dificultății observării a trecut rapid la o metodă de proiecție prin intermediul unei camere obscure.

13 iunie 2010 – O capsulă a navei spațiale japoneze Hayabusa (Șoimul), care conținea particule ale asteroidului 25143 Itokawa, s-a întors pe Pământ prin aterizarea în deșertul australian. Și alte misiuni spațiale, de exemplu Galileo sau NEAR Shoemaker, au vizitat asteroizi, dar numai Hayabusa a reușit să aterizeze pe un asteroid și se revină pe Pământ.

Eclipsa asiriană, cunoscută și sub numele de eclipsa Bur-Sagale, este o eclipsă de soare înregistrată în listele de eponime asiriene care, cel mai probabil, datează din al zecelea an al domniei regelui Ashur-dan al III-lea. Eclipsa este identificată cu cea care a avut loc la 15 iunie 763 î.Hr.

În toamna anului 1909 Aurel Vlaicu se mută în București și începe construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviației mondiale) în 17 iunie 1910.

/https://articles.adsabs.harvard.edu/pdf/1998BASI…26…11R