William Huggins (n.7 februarie 1824 Cornhill, Middlesex – d.12 mai 1910, Tulse Hill, Londra, ) a fost un astronom britanic, unul dintre pionierii spectroscopiei aplicate astronomiei. Prima observație spectroscopică a lui William Huggins publicată în 1863 arată că stelele sunt compuse din aceleași elemente care apar pe Pământ și pe suprafața Soarelui . El a fost primul care a distins nebuloasele de galaxii, arătând că unele (cum ar fi Nebuloasa Orion) prezintă spectrul unui gaz fierbinte, în timp ce altele, cum ar fi galaxia Andromeda, prezintă un spectru caracteristic al unei stele.

Nebuloasa Ochi de pisică ( NGC 6543 sau Caldwell 6) este o nebuloasă planetară din constelația nordică a lui Draco, descoperită de William Herschel la 15 februarie 1786. A fost prima nebuloasă planetară al cărei spectru a fost investigat de astronomul englez William Huggins, care a demonstrat că nebuloasele planetare erau de natură gazoasă și nu stelare.

Numele său a fost dat unui asteroid (2635 Huggins, descoperit în 21 februarie 1982 de Edward Bowell la Anderson Mesa), unui crater lunar de pe fața vizibilă a Lunii și unui crater marțian.

Dmitri Ivanovitch Mendeleiev,( n.8februarie 1834,Tobolsk -d.2 februarie 1907, Sankt Petersburg), a fost un chimist rus cunoscut pentru lucrările sale despre tabelul periodic al elementelor, publicat în 1869 și numit „Tabelul lui Mendeleev”. El a spus că elementele chimice ar putea fi aranjate într-un model care prezice proprietățile elementelor încă nedescoperite.

După el a mai fost numit mendeleviu, care este un element chimic sintetic cu simbolul Md (fostul Mv) și numărul atomic 101. Este un element metalic radioactiv transuranic din seria actinidelor, sintetizat de obicei prin bombardarea einsteinului cu particule alfa.

Un crater de impact lunar situat pe partea ascunsă a Lunii a primit numele Mendeleev iar asteroidul 2769 Mendeleev a fost descoperit în 1 aprilie 1976, de Nikolai Cernîh la Observatorul din Crimeea.

Jules Verne ( n. 8 februarie 1828,Nantes, Franța – d. 24 martie 1905, Amiens, Franța) a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice.

Sir James Chadwick, (n.20 octombrie 1891,Bollington –d. 24 iulie 1974,Cambridge) a fost un fizician britanic care a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1935 pentru descoperirea neutronului în 1932. În februarie 1932, după doar aproximativ două săptămâni de experimentare cu neutroni, ( a bombardat beriliul cu particule alfa) Chadwick a trimis o scrisoare intitulată „Possible Existence of a Neutron” către revista Nature. El și-a comunicat descoperirile în detaliu într-un articol trimis la Proceedings of the Royal Society , intitulat „The Existence of un neutron” în luna mai.
Descoperirea neutronului a fost o piatră de hotar în înțelegerea nucleului atomului.

James Chadwick a fost șeful echipei britanice care a lucrat la Proiectul Manhattan (proiect de cercetare și dezvoltare a primei arme nucleare – bomba atomică, de către Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Canada) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Proiectul s-a numit Manhattan deoarece locul de realizarea proiectului a fost desemnat inițial în Districtul Manhattan.

Teama că Germania nazistă investiga posibilitatea producerii armelor nucleare și putea avea un avans în cercetare a accelerat dezvoltarea armei nucleare numită bombă atomică. Cercetarea și producția au avut loc în peste treizeci de locații din Statele Unite, Regatul Unit și Canada antrenând până la final 130.000 de oameni. Cercetarea științifică a fost condusă de fizicianul J. Robert Oppenheimer.

Au fost detonate trei arme nucleare în 1945: o detonare de test a unei bombe cu implozie cu plutoniu în 16 iulie (testul numit Trinity) lângă Alamogordo, statul New Mexico, o bombă cu uraniu îmbogățit denumită „Little Boy” lansată în 6 august deasupra orașului Hiroshima, Japonia, și o a doua bombă cu plutoniu, denumită „Fat Man” lansată în 9 august deasupra orașului Nagasaki, Japonia.

Nevil Maskelyne (n. 6 octombrie 1732, Londra – d. 9 februarie 1811,Kent, Anglia) a fost al cincilea astronom regal britanic, deținând acestă funcție din 1765 până în 1811. În 1761, Societatea Regală l-a trimis pe Maskelyne pe insula Sf. Elena pentru a face măsurători precise ale tranzitului planetei Venus. În timpul acestei călătorii, el a experimentat și metoda distanței lunare (deviația unghiulară a poziției Lunii în diferite momente) pentru măsurători de longitudine.

În navigația cerească, cunoașterea timpului la Greenwich (sau alt loc cunoscut) și a pozițiilor măsurate ale unuia sau mai multor obiecte cerești permite navigatorului să calculeze latitudinea și longitudinea.

Maskelyne este un crater lunar de impact situat în partea de sud–est a Mării Liniștii.

Thomas Alva Edison (n. 11 februarie 1847, Milan⁠, Ohio, SUA – d. 18 octombrie 1931,West Orange⁠, New Jersey, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american. Fondator al General Electric, una dintre cele mai importante puteri industriale din lume, a fost un inventator prolific (mai mult de 1.000 de brevete). Pionier al energiei electrice, popularizator al științei, a fost și unul dintre principalii inventatori ai cinematografiei (alături, printre alții de William Kennedy Laurie Dickson, Émile Reynaud, Auguste și Louis Lumière, Jules Carpentier) și înregistrării sunetului (alături de Charles Cros), al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor și al becului electric cu incandescență. El este uneori supranumit „vrăjitorul din Menlo Park”.

Îi poartă numele asteroidul 742 Edisona descoperit în 23 februarie 1913 de astronomul Franz Kaiser la Heidelberg.

Marcel Gilles Jozef Minnaert (n.12 februarie 1893, Bruges – d.26 octombrie 1970, Utrecht, Țările de Jos) a fost un astronom olandez de origine belgiană. S-a remarcat prin contribuțiile sale în astronomie și fizică și pentru o carte populară despre optica meteorologică: The Nature of Light and Color in the Open Air, publicată pentru prima dată în engleză în 1940, republicată la Dover în 1954.

În 1937 a devenit director al observatorului Sonnenborgh și profesor de astronomie. În 1940 a publicat un atlas al spectrelor solare, Atlasul Utrecht iar în anul următor a inventat „funcția Minnaert” utilizată în măsurători optice ale obiectelor cerești.

1670 Minnaert este un asteroid din centura de asteroizi, descoperit în 9 septembrie 1934, de Hendrik van Gent la Leiden Southern Station, Johannesburg.

Un crater de pe fața ascunsă a Lunii poartă de asemenea numele lui.

433 Eros este un asteroid descoperit în 13 august 1898 de către Auguste Charlois și Carl Gustav Witt, în mod independent, și a fost numit după zeitatea iubirii din mitologia greacă. Orbita sa îl aduce periodic foarte aproape de Pământ, este un asteroid apropiat de Pământ,( NEA) o categorie destul de largă care include asteroizii ale căror orbite se apropie sau o traversează pe cea a Pământului.

Asteroizii care intersectează orbita Pământului se numesc ECA (din lb. engleză Earth-Crossing Asteroids).

Este primul asteroid în jurul căruia a fost plasată pe orbită o sondă spațială, sonda NEAR Shoemaker a NASA. După ce a fost plasată pe orbită pe 14 februarie 2000, sonda a aterizat un an mai târziu, pe 12 februarie 2001, pe suprafața asteroidului și a efectuat o analiză chimică a solului de acolo.

NEAR este prima sondă spațială care orbitează în jurul unui asteroid și aterizează pe suprafața acestuia. Ea a furnizat 160.000 de imagini, uneori foarte detaliate, ale lui Eros și i-a măsurat dimensiunea, masa și câmpul magnetic. Aceste date au făcut posibilă clarificarea relațiilor care au existat între asteroizi, comete și meteoriți și a făcut posibilă definirea principalelor caracteristici ale unui asteroid din apropierea Pământului.

Obiectivul principal al NEAR Shoemaker era determinarea principalelor caracteristici ale asteroidului, inclusiv masa și distribuția internă, compoziția mineralogică, morfologia, câmpul magnetic. Obiectivele secundare includeau studiul proprietăților regolitului, interacțiunile cu vântul solar, detectarea indiciilor care reflectă activitatea internă precum emisia de gaz sau praf și variațiile vitezei de rotație a asteroidului asupra lui însuși

Programul Venera este o suită de misiuni spațiale fără pilot ( sonde automate)dezvoltat de Uniunea Sovietică între anii 1960 și 1970 pentru a studia planeta Venus. La începutul explorării spațiului, caracteristicile planetei, a cărei suprafață este mascata de un strat gros de nori, erau practic necunoscute.

Prima încercare sovietică de a explora planeta Venus, a fost Sputnik 7 o sondă spațială lansată în 4 februarie 1961. Misiunea a fost un eșec deoarece sonda nu a reușit să părăsească orbita Pământului.

Venera 1( cunoscută și sub numele Sputnik 8) a fost prima navă spațială care a zburat pe lângă Venus, ca parte a programului Venera al Uniunii Sovietice. Lansată în 12 februarie 1961, a zburat pe lângă Venus la 19 mai în același an; totuși, contactul radio cu sonda a fost pierdut, ceea ce a dus la imposibilitatea returnării de date. A fost prima navă spațială concepută pentru a efectua corecții la mijlocul cursului, prin intrarea într-un mod de stabilizare pe 3 axe, fixându-se pe Soare și pe steaua Canopus. Dacă ar fi ajuns la Venus, ar fi intrat într-un alt mod de stabilizare pe 3 axe, fixându-se pe Soare și Pământ și folosind pentru prima dată o antenă parabolică pentru a transmite date.

John Louis Emil Dreyer sau Johan Ludvig Emil Dreyer (n.13 februarie 1852, Copenhaga–d. 14 septembrie 1926,Oxford) a fost un astronom de origine daneză care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Irlanda. Este cunoscut pentru că este autorul unuia dintre cele mai cunoscute și utilizate cataloage astronomice, New General Catalog of Nebulae and Star Clusters (Noul Catalog General al Nebuloaselor și Clusterelor Stelare) cunoscut ca și NGC.

Dreyer este un crater de impact lunar pe fața ascunsă a Lunii. Este situată de-a lungul marginii de est a Mare Marginis, cam la jumătatea distanței dintre craterele Ginzel la nord și Erro la sud-sud-est.