Arheoastronomia este studiul interdisciplinar care ia în considerare interpretările culturale simbolice ale fenomenelor de pe cer de către alte culturi. Este adesea înfrățită cu etnoastronomia, studiul antropologic al urmăririi cerului în societățile contemporane. Arheoastronomia este, de asemenea, strâns asociată cu astronomia istorică, (utilizarea înregistrărilor istorice ale evenimentelor cerești pentru a răspunde problemelor astronomice) și istoria astronomiei, care utilizează înregistrări scrise pentru a evalua practica astronomică din trecut. Arheoastronomia folosește o varietate de metode pentru a descoperi dovezi ale practicilor trecute, inclusiv arheologia, antropologia, statistica și probabilitățile; de asemenea umple nișe complementare în arheologia peisajului și arheologia cognitivă. Arheoastronomia poate fi aplicată tuturor culturilor și tuturor perioadelor de timp.
Dezvoltarea studierii arheoastronomiei este strâns legată de Clive L. N. Ruggles (n. în 1952) profesor de arheoastronomie la Școala de Arheologie și Istorie Antică (School of Archaeology and Ancient History), Universitatea din Leicester, autorul a numeroase lucrări academice și populare pe această temă : Astronomy and Society (1981), Megalithic Astronomy (1984), Records in Stone (1988), Archaeoastronomy in the 1990’s (1993) , Astronomies and Cultures (cu Nicholas Saunders, 1993), Astronomy in Prehistoric Britain and Ireland, publicat de Yale University Press în mai (Marea Britanie) /august (SUA) 1999. În 2011, a editat Archaeoastronomy and Ethnoastronomy: Building Bridges Between Cultures, la al 278- lea Symposium of the International Astronomical Union (Cambridge, Cambridge University Press, 2011).
Când dezbaterile au loc despre tehnici, metodele sunt adesea menționate printr-un cod de culoare, bazat pe culorile legăturilor celor două volume de la prima Conferință de la Oxford, unde abordările au fost pentru prima dată separate. Arheoastronomii „verzi” (lumea veche) se bazează în mare măsură pe statistici și sunt uneori acuzați că nu iau în seamă contextul cultural a ceea ce este o practică socială. Arheoastronomii „maro” (lumea nouă), în schimb, au dovezi etnografice și istorice abundente și au fost descriși ca și „cavaleri” în chestiuni de măsurare și analiză statistică. Găsirea unei modalități de a integra diverse abordări a fost un subiectul multor discuții la începutul anilor 1990.
Deoarece arheoastronomia se referă la multele și diversele moduri în care oamenii au interacționat cu cerul, există o gamă diversă de surse care oferă informații despre practicile astronomice: studierea aliniamentelor în siturile arheologice, artefacte (discul Nebra, mecanismul din Antikythera), artă și inscripții ( codexul Dresden, codicele Maiaș și Aztec), înregistrări istorice ale conchistadorilor.
Fazele Lunii, poziția Soarelui și unele fenomene tranzitorii ca eclipsele, curcubeul, trecerea unei comete sau ploile de meteoriți au fost menționate în diferite documente sau lucrări artistice.
Teme majore de cercetare arheoastronomică sunt studiul calendarelor utilizate de diverse popoare, miturile cosmologice ale acestora și expresiile pamântene ale puterii zeilor( temple, alinierea unor construcții sacre în funcție de constelații sau solstiții, monumente cu semnificație astronomică).
Pe scara temporală a civilizației umane, stelele și-au menținut în mare parte aceeași poziție una față de cealaltă. În fiecare noapte, ele par să se rotească în jurul polilor cerești din cauza rotației Pământului în jurul axei sale. Cu toate acestea, Pământul se învârte mai degrabă ca un titirez. Nu numai că axa Pământului se rotește, ci se și clatină. Axei Pământului îi trebuie aproximativ 25.800 de ani pentru a finaliza o mișcare de precesie completă. Efectul pentru un arheoastronom este că stelele nu s-au ridicat deasupra orizontului în trecut în aceleași locuri ca și astăzi. Nici stelele nu s-au rotit în jurul stelei Polaris așa cum o fac acum. În cazul piramidelor egiptene, s-a arătat că acestea erau aliniate către Thuban (α Draconis), o stea slabă din constelația Draco, Polarisul de atunci.
Draco (Dragonul) este o constelație circumpolară fiind vizibil tot anul. Thuban (α Draconis) a fost steaua polară nordică din 3942 î.Hr., când s-a deplasat mai spre nord decât Theta Boötis, până în 1793 î.Hr.
Din cauza fenomenului de precesiune a echinocțiilor, Thuban indica aproape exact polul nord ceresc acum aprox. 4.700 de ani, loc care a ajuns în zilele noastre în α Ursae Minoris, numită din acest motiv steaua polara; prin urmare, α Draconis a fost steaua polară în timpul apogeului civilizației egiptene antice și templele egiptene au fost adesea construite cu referire la această stea, piramidele egiptene fiind concepute cu o parte orientată spre nord, cu un pasaj de intrare aliniat geometric, astfel încât Thuban să fie vizibilă pe timp de noapte. Datorită efectelor precesiei, va fi din nou stea polară în jurul anului 21000 d.Hr.
Decorarea tavanului cu imagini ale cerului în forma sa cea mai veche poate fi urmărită la Mormântul lui Senenmut (mormântul teban nr. 353), situat pe locul Deir el-Bahri, Egipt. Mormântul și decorațiunile din tavan datează din dinastia a XVIII-a a Egiptului antic (cca. 1473 î.Hr.). Este închis publicului.
Diagrama cerească a constat dintr-un panou nordic și unul sudic care descriu constelațiile circumpolare sub formă de discuri; fiecare împărțit în 24 de secțiuni sugerând o perioadă de timp de 24 de ore, cicluri lunare și zeități sacre ale Egiptului. Dintre constelațiile prezente pe diagramă, singura cu siguranță identificabilă a fost Meskhetyu , Carul Mare, din cauza dificultății care apare atunci când se încearcă să se potrivească constelațiile moderne cu reprezentările făcute cu mii de ani în urmă de egiptenii antici.
Unele dintre principalele figuri și stele văzute în diagramă sunt Sirius, Orion, Ursa Major, Draco (poate fi reprezentat ca hipopotam cu crocodil pe spate);cele patru cercuri din dreapta sus se referă la cele patru luni de Akhet (inundație) dintre iulie și octombrie; cele două cercuri din stânga sus și cele două de sub ele se referă la anotimpul Peret (sezonul de plantare) dintre noiembrie și februarie; cele patru cercuri din dreapta se referă la sezonul Shomu (sezonul de recoltare) între martie și iunie.
Harta de pe panoul sudic ar putea reflecta o conjuncție specifică de planete în 1534 î.Hr. în jurul longitudinei lui Sirius. Cele patru planete Jupiter, Saturn, Mercur și Venus sunt relativ ușor de recunoscut. Planeta Marte nu este inclusă în gruparea propriu-zisă și la prima vedere pare să lipsească de pe hartă. Cu toate acestea, o explicație este că Marte este reprezentat pe harta Senenmut ca o barcă goală în vest. Aceasta se poate referi la faptul că Marte a fost retrograd și nu a fost cu celelalte planete (într-adevăr, fiind în vest în conjuncția 1534 î.Hr.). Motivul pentru care barca este goală este poate că în această mișcare înapoi (un fenomen binecunoscut egiptenilor) poziția lui Marte nu a fost considerată a fi „concretă”.
Lista siturilor arheoastronomice este foarte lungă și de pe ea nu lipsește Sarmizegetusa Regia, capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman.
Un artefact denumit „Soarele de andezit” pare să fi fost folosit ca și cadran solar. Deoarece se știe că în cultura dacică a fost influențe din contactul cu Grecia elenistică, cadranul solar ar fi putut rezulta din contactul dacilor cu învățământul elenistic de geometrie și astronomie.
După cucerirea Daciei, capitala a fost mutată la Ulpia Traiana (Sarmizegetusa), aflată la peste 40 de km depărtare. Ruinele orașului antic constituie un complex arheologic aflat în localitatea Sarmizegetusa din județul Hunedoara. În apropiere este și Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, fondat în 1924, care adăpostește obiecte recuperate în cursul cercetărilor arheologice.
Organizații care se ocupă de studiul arheoastronomic în România: Societatea Română de Arheometrie înființată în 2010 și Societatea Română pentru Astronomie Culturală înființată în 2017.
https://astronomieculturala.ro/index.php/despre-noi
https://www.grace.umd.edu/~tlaloc/archastro/archaslinks.html
Miturile cerului-asteroizii 