Oamenii care au privit Marte pe cerul nopții l-au populat cu marțieni pe care i-au descris în funcție de puterea imaginației. Modelul care s-a impus în media a fost cel al „micului omuleț verde” introdus din anul 1940, când ea a fost folosită în povestea Mayaya’s Little Green Men în Weird Tales (Povești ciudate, 1946), scrisă de Harold Lawlor.

Popularul roman science-fiction al lui Frederic Brown, „Martians, Go Home” (Marțieni, plecați acasă, un roman științifico-fantastic publicat în 1955 în revista Astounding, apoi de EP Dutton în 1955 ) a întărit ideea unor invadatori extratereștri mici, cu pielea verde, capete sferice, lipsite de păr, dar cu urechi țuguiate, torace strâmt, membre cu cate șase degete, care purtau pantofi și pantaloni și care nu suportă oamenii fiind însă mai mult răutăcioși decât periculoși. Romanul, scris în un stil umoristic este o parodie a unui roman științifico-fantastic.

Lewis Zarem (1915-2006), autor american a scris The Green Man from Space (1955). Marțienii din această poveste sunt umanoizi, dar au dezvoltat o relație simbiotică cu algele care le acoperă pielea și le oferă oxigenul pe care l-a pierdut atmosfera marțiană.

Arthur Leo Zagat (1896–1949) a fost un avocat și scriitor american de pulp fiction și science fiction. Extratereștrii în romanul lui Arthur Leo Zagat, Drink We Deep, sunt înfățișați ca niște bărbați verzi pe coperta ediției din ianuarie 1951 a revistei pulp Fantastic Novels.

Bărbații verzi apar în astfel de titluri science-fiction din anii 1930 și 1940, cum ar fi The Green Man of Kilsona de la Festus Pragnell (iulie-septembrie 1935), The Green Man of Graypec (1936), The Green Man: A Visitor from Space (Harold Sherman – octombrie 1946, Amazing).

Ciclul lui Marte este o serie de romane fantasy spațiale scrise de Edgar Rice Burroughs și a căror acțiune este plasată pe o planetă imaginară Marte (cunoscută și sub numele de Barsoom), unde lupta cu sabia stă alături de tehnologia foarte avansată. Eroul principal este John Carter.

A Princess of Mars deschide lunga secvență de romane Barsoom, plasată pe Marte (Barsoom), care a stabilit acea planetă ca un loc de vis pentru desfășurarea unei povești romantice. The Gods of Mars și The Warlord of Mars (decembrie 1913-martie 1914 All-Story) povestesc în continuare isprăvile lui John Carter în timp ce se luptă cu diferite rase verzi, galbene și negre și câștigă mâna prințesei cu piele roșie Dejah Thoris.

Grii (cei de culoare gri) se referă la o specie ipotetică de extratereștri umanoizi care apar în cazuri de răpiri extraterestre descrise în lucrări științifico-fantastice contemporane.

Grii sunt reprezentați ca ființe în formă umană, de dimensiuni mici și de culoare gri. Capul este totuși mai mare proporțional cu restul corpului și lipsit de păr. Au doar patru degete.

H. G. Wells, în The First Men in the Moon (1901), i-a descris pe locuitorii săi ca fiind ființe mici, cu pielea cenușie, cu o frunte mare, fără nas, ochi proeminenți și un mers ciudat.

În filmul său (Le Voyage dans la Lune – Călătorie pe Lună), Georges Méliès și-a imaginat cu totul altfel aspectul locuitorilor Lunii.

La începutul anilor 1980, grii au fost asociați cu incidentul de la Roswell, unde se spune că trupurile au fost recuperate după ce o farfurie zburătoare s-a prăbușit la pământ în New Mexico.

Nenumărate forme, culori, moduri de deplasare și hrănire au fost imaginate pentru a descrie extratereștrii făcându-și apariția și ființe cu alte forme decât cele umanoide.

Monstrul cu ochi de insectă este o convenție timpurie a genului science fiction. Extratereștrii din ficțiunile științifico-fantastice din anii 1930 au fost adesea descriși (sau reprezentați pe coperți ale revistelor pulp) ca creaturi grotești cu ochi uriași, supradimensionați sau compuși și o atracție pentru femei, sânge sau distrugere.

Formele de viață extraterestre pot fi însă și altfel, nu doar corpuri mobile.

Planeta din Solaris a lui Stanislaw Lem, este o planetă care orbitează în jurul a doi sori și a cărei suprafață este acoperită în întregime de un ocean de materie protoplasmatică. Acest ocean creează pe suprafața sa formațiuni gigantice care au fost denumite după formele sau specificul lor: „Longus”, „Mimoïdes”, „Agilus”, „Vertebridae”, „Symétriades”, „Asymétriades”. Lem a mai scris că a ales în mod deliberat să transforme extraterestrul într-un ocean pentru a evita orice personificare și capcanele antropomorfismului în înfățișarea primului contact.

Plecăm pe alte planete sau suntem invadați? De ce ar veni aici extratereștrii? Dar ce se întâmplă dacă în urma unui accident un copil rămâne singur pe o planetă și va crește cunoscând doar rasa neumanoidă de pe acea planetă? Este subiectul romanului Piciul ( Space Mowgli sau The Kid) de Arkadi & Boris Strugatki, autorii cunoscutului Picnic la marginea drumului.

Povestea este spusă de Stas Popov, un tânăr tehnician cibernetic care se află la prima sa expediție spațială. El a sosit în cadrul unui proiect „Arca”, pe o planetă, plină de nisip și gheață, ca parte a unei expediții care include alți trei oameni pentru a pregăti relocarea locuitorilor unei alte planete – pantienii. Planeta este locuită de o rasă extraterestră neumanoidă (așa-numitele „Megaforme” cu antene gigantice zimțate, asemănătoare cu cele ale insectelor) care nu dorește să aibă nici un fel de contact cu altă civilizație. Copilul uman din nava distrusă este salvat de această civilizație și comportamentul său neobișnuit și ciudat aflat la interferența a două civilizații ce nu pot comunica între ele este descris pe larg în roman. Corpul lui plin de cicatrice mari și pozițiile ciudate în care stă, fața care explodează în grimase atunci când vrea să exprime ceva și cel mai înfricoșător, vorbirea cu vocile celor pe care-i auzise înainte îi șochează pe membrii expediției. Acesta este Piciul, intermediarul în contactul dintre oameni și rasa extraterestră care nu dorește să ia legătura cu nimeni. Finalul nu este unul previzibil.

Piciul este un roman științifico-fantastic apărut în1971 plasat în Universul Amiază ( Noon Universe), un univers fictiv dintr-o serie de romane științifico-fantastice scrise de Arkadi și Boris Strugațki.

Noon Universe este o lume fictivă în care evenimentele descrise de frații Strugațki se petrec într-un ciclu de romane, primul fiind Întoarcerea: Amiaza veacului al XXII-lea (de unde și numele lumii), iar ultima este Valurile liniștesc vântul.

Paradoxul Fermi este numele dat unei serii de întrebări pe care fizicianul italian Enrico Fermi și le-a pus în 1950, în timp ce dezbătea cu prietenii posibilitatea unei vieți extraterestre și a unei vizite extraterestre. Paradoxul Fermi poate fi exprimat sub forma unei întrebări: dacă ar exista civilizații extraterestre, reprezentanții lor ar trebui să fie deja alături de noi.

Unde sunt? Acesta este deja un alt subiect larg dezbătut.

Noi am anunțat unde ne aflăm.