Dacă vom căuta informații despre planeta Marte o mulțime de articole se deschid la o simplă căutare : colonizarea planetei, ESA-Drumul spre Marte, NASA’s Mars Exploration Program, roverul american Perseverance, roverul chinezesc Zhurong și multe altele. toate proiectele o prezintă ca viitoare destinație cu echipaj uman. Până acum știm că Marte este a patra planetă în ordinea crescândă a distanței față de Soare și a doua în ordinea crescândă a mărimii și a masei iar topografia sa prezintă analogii și cu Luna, prin craterele și bazinele sale de impact, ca și cu Pământul, cu formațiuni de origine tectonică și climatică, cum ar fi vulcani, râuri, văi, mase, câmpuri de dune și calote polare. Cel mai înalt vulcan din sistemul solar, Olympus Mons și cel mai mare canion, Valles Marineris, se găsesc pe Marte.

Marte poartă numele zeului roman al războiului și este adesea denumită Planeta Roșie, deoarece oxidul de fier predominant pe suprafața sa îi conferă un aspect roșiatic.

Oamenii iși pun întrebarea : este Marte locuibil? Pentru pământeni , apa și aerul sunt vitale pentru menținerea vieții. Atmosfera lui Marte fiind de peste 150 de ori mai puțin densă decât a noastră și, prin urmare, producând doar un efect de seră foarte limitat, această radiație solară slabă explică de ce temperatura medie pe Marte este în jur de −65 °C.

Apa lichidă nu poate exista pe suprafața planetei Marte din cauza presiunii atmosferice scăzute, care este mai mică de 1 % din presiunea atmosferică pe Terra, dar cele două calote glaciare polare par a fi făcute în mare parte din apă.

Accelerația gravitațională este 38% din cea a Pământului (3,7 m/s² față de 4,1 m/s² pe Terra).

Marte are doi sateliți: Phobos și Deimos.

Pentru locuit : „Mars Ice Home” un tor gonflabil mare, de o formă similară cu un tub interior, care este înconjurat de o coajă de gheață din apă.

La prima vedere călătorul constată: gravitație scăzută, atmosferă extrem de rarefiată, apă posibil la poli, sol roșietic. Eventual poate întâlni una din zecile de nave spațiale fără echipaj, orbitatori, landeri și roveri trimise pe Marte de către Uniunea Sovietică, Statele Unite, Europa, India, Emiratele Arabe Unite și China pentru a studia suprafața, clima și geologia planetei.

Craterele marțiene sunt numite după oameni de știință celebri și autori de science fiction sau, dacă au un diametru mai mic de 60 km, după orașele de pe Pământ. Vom întâlni la litera A craterul Asimov dar și Auki, capitala provinciei Malaita din Insulele Solomon sau mult mai cunoscutul Amsterdam.

În lista craterelor al căror nume începe cu litera B găsim Batoș, ( Romania place name, adoptat de IAU în 1976). În Batoș , localitate din județul Mureș, în fiecare an în a doua duminică din luna octombrie are loc „Sărbătoarea mărului” datorită faptului că unele din cele mai bune soiuri de mere se cultivă aici.

Văile mari sunt numite după cuvintele „Marte” sau „stea” în diferite limbi, în timp ce văile mici sunt denumite după râuri. Al -Quahira Vallis ( Marte în lb. arabă), Ares Vallis ( Marte lb.greacă), Auqakuh Vallis ( Marte în lb. quechua), Bahram Vallis (Marte în lb. persană),Harmakhis ( Marte în egipteana veche), Hrad Vallis( Marte lb.armeană),Huo Hsing ( marte în lb. chineză), Kasei Vallis ( Marte în lb. japoneză) și în numeroase alte limbi.

Câmpiile de pe Marte sunt numite după cea mai apropiată caracteristic[ albedo clasică, în conformitate cu regulile nomenclaturii planetare ale Uniunii Astronomice Internaționale. Câmpiile pot fi denumite „planitia” (câmpie joasă) sau „planum” ( câmpie înaltă , platou).

Caracteristicile clasice de albedo ale lui Marte sunt trăsăturile luminoase și întunecate care pot fi văzute pe planeta Marte printr-un telescop situat pe Pământ. Înainte de epoca sondelor spațiale, mai mulți astronomi au creat hărți ale lui Marte pe care au dat nume trăsăturilor pe care le-au putut vedea. Cel mai popular sistem de nomenclatură a fost conceput de Giovanni Schiaparelli, care a folosit nume din antichitatea clasică. Astăzi, dintre numele clasice sunt învechite în scopul cartografiei; cu toate acestea, unele dintre vechile nume sunt încă folosite pentru a descrie trăsăturile geografice de pe planetă.

Planitia numite: Acidalia, Amazonis, Arcadia, Argyre, Elysium, Eridania, Hellas, Isidis și Utopia.

Să alegem Elysium. Câmpiile Elizee (în latină Elysium) este un tărâm paradisiac, de la capătul de apus al lumii,în care ajungeau după moarte, după mitologia greacă și romană, eroii (din Epoca de aur) și oamenii virtuoși.În Câmpiile Elizee se află pășuni înfloritoare și domnește o veșnică primăvară, nu plouă, nici nu ninge, nu e frig și nu e cald, iar Zefirul,vântul de vest, domolit, aduce o adiere răcoroasă și plăcută. Apele râului Lethe care le parcurg, conțin un nectar care, dacă este băut, face uitate toate necazurile și traumele suferite în existența terestră.

Elysium Planitia, situat în patrulaterele Elysium și Aeolis, este o câmpie largă care se află pe ecuatorul lui Marte, Se află la sud de provincia vulcanică Elysium, a doua cea mai mare regiune vulcanică de pe planetă, după Tharsis. Elysium conține principalii vulcani Elysium Mons, Albor Tholus și Hecates Tholus.

Numele Elysium îl întâlnim de la Elysium un lied de Franz Schubert pe versuri de Friedrich Schiller și până la Elysium un film SF de acțiune cu Matt Damon și Jodie Foster în rolurile principale.

Dintre numeroasele câmpii numite planum să ne oprim la Planum Boreum („câmpia nordică” în latină) este câmpia polară la nord de Marte și Planum Australe ( „câmpia sudică”). . În 1999, telescopul spațial Hubble a identificat un ciclon regiunea Planum Boreum. Diametrul acestui ciclon era de 1.750 km și ochiul său avea un diametru de 320 km.

Planum Boreum este înconjurat de câmpuri mari de dune de nisip . Aceste câmpuri de dune se numesc Olympia Undae, Abalos Undae, Siton Undae și Hyperboreae Undae.

Planum Australe este parțial acoperită de o calotă de gheață polară permanentă compusă din apă înghețată și dioxid de carbon, groasă de aproximativ 3 km. O calotă de gheață sezonieră se formează deasupra celei permanente în timpul iernii marțiene, extinzându-se la 60 ° S spre sud.

Înghețarea și dezghețarea sezonieră a calotei de gheață sudice are ca rezultat formarea unor canale radiale asemănătoare unui păianjen sculptate pe gheață groasă de 1 metru de lumina soarelui. Apoi, CO2 sublimat (și probabil apă) crește presiunea în interiorul lor, producând erupții de tip gheizer de fluide reci, adesea amestecate cu nisip bazaltic întunecat sau noroi.

Gheizerele marțiene sunt diferite de gheizerele de pe Pământ, care sunt de obicei asociate cu activitatea hidrotermală. Cele de pe Marte sunt diferite de orice fenomen geologic terestru. Reflectanța (albedo), formele și aspectul neobișnuit al acestor trăsături au stimulat o varietate de ipoteze cu privire la originea lor, variind de la diferențe de reflectanță la îngheț, până la explicații care implică procese biologice. Cu toate acestea, toate modelele geofizice actuale presupun un fel de activitate de tip jet sau gheizer pe Marte. Caracteristicile lor și procesul de formare a acestora sunt încă o chestiune aflată în dezbatere.