Sateliții lui Saturn sunt numeroși și diverși, variind de la sateliți minusculi de doar zeci de metri până la enormul Titan, care este mai mare decât planeta Mercur.

Douăzeci și patru din sateliții lui Saturn sunt sateliți obișnuiți; au orbite prograde care nu sunt foarte înclinate spre planul ecuatorial al lui Saturn. Acestea includ cei șapte sateliți majori ( Mimas, Enceladus, Thetys, Dione, Rhea, Titan, Iapetus ), patru sateliți mici care există pe o orbită troiană cu sateliți mai mari, Helene și Pollux ( ai lui Dione) și Telesto și Calypso (ai lui Thetys), doi sateliți coorbitali reciproc ( Epimetheus și Janus) și doi sateliți care acționează ca sateliți-păstori ai Inelului F al lui Saturn ( Prometheus și Pandora). Alți doi sateliți obișnuiți cunoscuți orbitează în golurile din inelele lui Saturn. Hyperion este blocat într-o rezonanță cu Titan. Sateliții regulați rămași orbitează lângă marginea exterioară a inelului A, în inelul G și între sateliții majori Mimas și Enceladus (grupul Alcyonidelor: Methone, Anthe și Pallene).

Sateliții păstor (shepherd sau satellites bergers) sunt sateliții care orbitează în interiorul sau chiar la marginea unui sistem de inele planetare, modificând marginile sau creând goluri între ele. Sateliții păstor al lui Saturn sunt Pan (în diviziune lui Encke), Daphnis (în diviziune Keeler), Atlas (satelitul păstor exterior al inelului A), Prometeu (satelitul păstor interior al inelului F) și Pandora, (satelitul exterior păstor al inelului F).

Un satelit păstor poate exercita trei tipuri de efecte asupra particulelor: satelitul „aspiră” praful și resturile care scapă din inel și se contopește cu ele; influența gravitațională a satelitului accelerează particulele, ceea ce are ca efect împingerea lor pe o orbită superioară și apoi înapoi în inel,( acest lucru se întâmplă de obicei cu un satelit păstor în interiorul unui inel); influența gravitațională a satelitului încetinește particulele, determinându-le să le împingă pe o orbită inferioară și apoi să revină în inel, (acest lucru se întâmplă de obicei cu un satelit păstor care se află pe exteriorul unui inel).

Restul de 58 sateliți, cu diametre medii cuprinse între 4 și 213 km, sunt sateliți neregulați, ale căror orbite sunt mult mai departe de Saturn, au înclinații mari și sunt amestecați între prograd și retrograd. Acești sateliți sunt probabil asteroizi capturați sau resturi de la destrămarea unor astfel de corpuri după ce au fost capturate, creând familii colizionale. Sateliții neregulați au fost clasificați după caracteristicile lor orbitale în grupurile „inuit”, „nordic” și „galic”, iar numele lor sunt alese din mitologiile corespunzătoare.

Membrii grupului inuit care au primit nume sunt: ​​Kiviuq ( un erou legendar al poveștilor epice ale inuitilor din regiunile arctice din nordul Canadei, Alaska și Groenlanda), Ijiraq, Paaliaq (a fost numit după un șaman inuit fictiv din cartea Blestemul șamanului, de Michael Arvaarluk Kusugak și Vladyana Langer Krykorka), Siarnaq,Tarqeq (spiritul inuit al Lunii; se spune că acest spirit este un vânător puternic care veghează asupra comportamentului uman; în mitologia populației indigene din nordul Alaskăi el controlează animalele) .

În mitologia inuit, ijiraq („cel care se ascunde”) este echivalentul Omului negru sau Bau Bau ( în limba română) care răpește copii și îi ascunde pentru totdeauna. Inukshukul de piatră le permite copiilor să își găsească drumul înapoi dacă pot convinge ijiraq să-i lase să plece. Un inuksuk este un teanc de pietre (sau cairn) construit de popoarele inuit și yupik din regiunile arctice din America de Nord, din Alaska până în Groenlanda. Forma și dimensiunea sa pot varia.

Siarnaq a fost numit după o zeiță inuită a creaturilor marine, care a fost, de asemenea, regina lumii subpământene. Siarnaq este o zeitate foarte importantă, deoarece, când este supărată, ea ascunde focile, morsele și balenele de vânătorii inuiți. În unele variante ale legendelor inuite, poartă numele Nuliajuk sau Sedna.

Membrii grupului celtic cărora li s-a dat nume sunt: Albiorix ( unul din numele lui Teutates, zeu celt, cel care judecă morții și decide reîncarnarea pe care o merită , dacă merită să trăiască veșnic pe teritoriul lui Aballon; echivalent al lui Marte), Erriapus ( un uriaș din mitologia celtă), Bebhionn ( numit după o frumoasă gigantă din mitologia celtică, care fuge din Țara Fecioarelor – populată în întregime de femei, cu excepția regelui și a celor trei fii ai săi , doar pentru a fi ucisă de soțul ei uriaș, care era fiul regelui din Insula Bărbaților- Isle of Men), Tarvos ( Tarvos trigaranus, figură divină reprezentată ca un taur cu trei cocori și un copac despre care se presupune că este o salcie; s-a emis ipoteza că arborele reprezintă ciclul vieții, păsările sunt spirite eliberate când viața s-a încheiat, iar taurul reprezintă vigoarea și potența sexuală care menține repetarea ciclului vieții).

Phoebe este un satelit neregulat al lui Saturn cu un diametru mediu de 213 km. Se crede că este un centaur capturat care își are originea în centura Kuiper. Phoebe este al doilea cel mai mare satelit retrograd din sistemul solar după Triton și poartă numele unei titanide din mitologia greacă. Toate cele 24 cratere de pe Phoebe poartă numele unor personaje din legenda Argonauților (Acastus, Admetus, Amphion, Butes, Calais, Canthus, Clytius, Erginus, Euphemus, Eurydamas, Eurytion, Eurytus, Hylas, Idmon, Iphitus, Jason, Mopsus, Nauplius, Oileus, Peleus, Phlias, Talaus, Telamon și Zetes)

Grupul nordic poartă cele mai caracteristice nume ale zeităților nordice: ,

Aegir, Bergelmir, Bestla, Farbauti, Fenrir, Fornjot, Greip, Hati, Hyrrokkin, Jarnsaxa, Kari, Loge, Mundilfari, Narvi, Skathi, Skoll, Surtur, Suttungr, Thrymr, Ymir. O parte din sateliți pot fi identificați prin numere (de exemplu S/2004 S 7).

Aegir a fost un gigant din mitologia nordică, personificarea mărilor liniștite, cel care calmează furtunile. Este fiul lui Fornjót și fratele lui Logi (foc, flacără) și Kári (vânt). Aegir era căsătorit cu o zeiță, Rán, care personifică și eamarea, și împreună au avut nouă fiice care personificau valurile,iar fiul lui, Snær, personifica zăpada.

Bergelmir, un gigant din mitologia nordică și nepotul lui Ymir, gigantul primordial. Bergelmir și soția lui, au fost singurii supraviețuitori ai enormului potop de sânge din rănile lui Ymir, când a fost ucis de Odin și de frații săi.

Bestla este un jötunn în mitologia nordică și mama zeilor Odin, Vili și Vé, iar Farbauti este tatăl lui Loki, zeul rău al discordiei şi a iluziilor. Fenrir a fost numit după Fenrisulfr, un lup uriaș din mitologia nordică, tatăl lui Hati și Skoll, fiul lui Loki, destinat să-i rupă legăturile pentru Ragnarök (Ragnarök este o serie de evenimente, inclusiv o mare bătălie, prezisă pentru a duce la moartea unui număr mare de zei, dezastre naturale și scufundarea lumii în apă. După aceste evenimente, lumea va reapărea din nou, fertilă, zeii care au supraviețuit și care se vor întoarce se vor întâlni și lumea va fi repopulată de doi supraviețuitori umani).

Fornjót este un jötunn în mitologia nordică și tatăl lui Hlér („mare”), Logi („foc”) și Kári („vânt”). Este, de asemenea, numele unui legendar rege al „Finnland și Kvenland”.

Gjálp și Greip sunt doi giganți (jötunn) ai mitologiei nordice. Sunt fiicele gigantului Geirröd. Ei și tatăl lor au fost uciși de Thor în Castelul Geirröd.

În mitologia nordică, Hati („Ura”) este unul dintre cei doi lupi (celălalt fiind Sköll) aparținând Managarmului( grup de lupi monstruoși și feroci din care fac parte Hati și Skoll), fiul lui Fenrir și al gigantului Iarnvidia. Hati urmărește Luna și Skoll Soarele, așezate pe carele care se urmăresc fără încetare. La sfârșitul timpului (Ragnarök), se presupune că vor mânca luna și soarele, în timp ce stelele vor fi înghițite de Fenrir.

Hyrrokkin este o gigantă a mitologiei nordice. Ea a lansat barca pe care a fost ars Baldr.

Jarnsaxa este o gigantă descrisă ca iubita lui Thor și ca mama lui Magni, un băiat de trei ani cu o forță prodigioasă, Kári este un gigant de gheață (zeitate a vântului), fiul lui Fornjot și fratele lui Logi (zeul focului) și al lui Aegir (stăpânul oceanului), Loge este un gigant, personificarea focului , căsătorit cu giganta focului Glöð care i-a născut două fete frumoase, Eisa și Eimyrja. Mundilfari este tatăl zeiței Sól (Soarele) și a zeului Mani (Luna). Narfi, sau Nörfi, Nari sau Nörr (Nǫrr), este un jötunn ( giganții sau jotunii sunt creaturi fantastice, puternice și foarte rele) în mitologia nordică și tatăl lui Nótt, personificarea nopții.

Skadi ( Skathi), în mitologia nordică, este o zeiță gigantă și o zeiță asociată cu munții, vânătoarea cu arcul, iarna, munții și schiatul. Este fiica uriașului Thjazi și soția zeului Vane Njörd.

Surt este, în mitologia nordică, gigantul devastator al focului. Amenințând în permanență echilibrul Universului, el locuiește în Muspellheim, o regiune caldă și luminoasă la sud de Midgard, al cărei gardian este. Soția lui este Sinmora. Este considerat echivalentul scandinav al zeului roman Vulcan și al zeului grec Hefaistos.

În mitologia nordică, Suttungr era un jötunn, un fiu al lui Gilling, care (împreună cu mama lui Suttungr) fusese ucis de Fjalar și Galar ( Fjalar și fratele său Galar erau niște pitici răi care l-au ucis pe zeul Kvasir și i-au transformat sângele într-o băutură, Mead of Poetry).

În mitologia nordică, Thrymr, era regele giganților de gheață. Într-o legendă, el a furat Mjǫlnir, ciocanul lui Thor, pentru a-i obliga pe zei să-i dea pe Freyja drept soție. Regatul său s-a numit Jötunheimr, dar, potrivit spuselor lui Hversu Noregr, acesta era provincia suedeză Värmland, pe atunci o parte a Norvegiei.

Ymir, fondatorul rasei jötnar, este o figură importantă în cosmogonia nordică. S-a format gheața Niflheim, topită de căldura din Muspellheim. De o dimensiune disproporționat de mare, este dotat cu un caracter rău și a dat rasa giganților. Ymir a fost ucis iar Odin și frații săi care i-au folosit corpul pentru a crea Midgard în centrul Ginnungagap (spațiu gol între tărâmurile Muspelheim și Niflheim, înainte de creație). Din carnea lui s-a făcut pământul, din sângele său s-au format mări și lacuri, cu oasele sale, munții au fost construiți, din dinți și fragmente osoase, au fost făcute pietrele. Copacii au crescut din părul său și viermii din carnea lui au format rasa piticilor. Zeii și-au așezat craniul pe Ginnungagap și au creat cerul susținut de patru pitici numiți Norðri, Suðri, Austria și Vestri (Nord, Sud, Est și Vest),Odin a creat apoi vânturile plasând unul dintre fiii lui Bergelmir sub forma unui vultur la capătul pământului. Apoi a aruncat creierul lui Ymir în vânt și acesta s-a transformat în nori.

Sateliții cu elice

În martie 2006, patru obiecte au fost identificate pe imaginile inelului A luate de sonda Cassini în timpul inserării sale pe orbita din jurul planetei la 1 iulie 2004 .Spre deosebire de Pan și Daphnis, care sunt suficient de masivi pentru a elibera spațiul din jurul lor și a crea o divizare, acești sateliți minusculi perturbă inelul doar pentru aproximativ zece kilometri în interiorul și în afara orbitei lor, creând structuri în formă de elice: sunt astfel numiți „satellites (ou lunes) à hélice ”( în limba franceză) sau„propeller moons” (în limba engleză). Li s-a dat numele unor aviatori celebri: Blériot, Curtiss, Earhart, Hinkler, Kingsford, Smith, Lindbergh, Post, Richthofen, Santos-Dumont, Sikorsky, Wright, Peggy (după soacra unuia din descoperitori), plus cei care au primit doar numere.

Există și sateliți ipotetici; s-a pretins că doi sateliți au fost descoperiți de diferiți astronomi, dar nu au mai fost văzuți niciodată. Este vorba despre Chiron, care ar fi fost văzut de Hermann Goldschmidt în 1861, dar niciodată observat de nimeni altcineva și Themis care ar fi fost descoperit în 1905 de astronomul William Pickering, dar nu l-a mai văzut nimeni de atunci.Este posibil ca alte comete și asteroizi să fi orbitat temporar Saturn la un moment dat, dar niciunul nu este cunoscut în prezent.