Specia rebelă. Despre creativitatea oamenilor și despre modul în care ea schimbă lumea de David Eagleman și Anthony Brandt (The Runaway Species; How Human Creativity Remakes the World) apărută în editura Humanitas este o carte complexă, o lectură fundamentală însoțită de o bibliografie impresionantă. Numeroase imagini și exemple de inovații, analizate și comparate, însoțesc afirmațiile autorilor. Explicațiile din zona neuroștiințelor, a comportamentului social , a culturii și civilizației umane susțin ideea că suntem o specie creativă și nici nu prea avem de ales să fim altfel dacă vrem să funcționăm ca societate în viitor, pentru că:„ deja vedem primele licăriri ale acestui nou model; economia creativității.” (p.15)

De ce ne-am strădui să fim creativi? De ce să evităm repetiția? De ce să nu repetăm iarăși și iarăși aceleași acțiuni? N-ar fi mai comod? N-am consuma minim de energie?

Ei bine, poate nu vrem să ne străduim, dar nu avem de ales din cauza fenomenului numit „suprimare prin repetiție”, a faptului că avem o cantitate imensă de neuroni, mulți „neangajați”, aflați între stimul (ce e acolo?) și acțiune (asta am de gînd să fac), a competiției între comportamentul automat și cel mediat (care implică gândirea și previziunea și este baza neurologică a creativității).

Autorii consideră că trei strategii de bază : deformarea, fragmentarea și mixarea, sunt principalele mijloace prin care evoluează ideile și oferă numeroase exemple care susțin această idee.

Chiar dacă toate condițiile sunt îndeplinite este nevoie de încă ceva: rezonanță în cadrul societății. Dacă cel care creează stă prea aproape este întrecut, dacă merge prea departe nu îl urmează nimeni căci nu este înțeles dacă este prea diferit nu este acceptat din cauza diferențelor culturale. Contează când și unde trăiește și este demontat mitul artistului izolat de lume, excentric și tragic, exclus din comunitatea generală, mit introdus în tradiția romantică.

Este descrisă și analizată mentalitatea creativă care implică generarea de opțiuni, generarea de idei mai apropiate sau mai depărtate de context, toleranță ridicată la risc, curajul de a greși.

Cultivarea creativității devine obligatorie pentru companiile care vor să existe în lumea nouă a economiei creative, dar nu întotdeauna se pot decela ideile care vor supraviețui și vor fi folosite. Sunt date numeroase exemple în care se vede că uneori ideile bune mor sau au viață scurtă pentru că este greu de prevăzut cum va evolua societatea, este necesară o cultură a schimbării.

Cultura schimbării presupune și o școală creativă. Aici se intră pe terenul dificil al unui sistem educațional blocat în epoca Revoluției industriale, în care totul era reglementat și ierarhizat pentru a pregăti viitoarele persoane active. Principiile de bază ale structurii unei ore la clasă trebuie schimbate complet pentru a transforma ora într-un mediu care promovează gândirea creativă. Un exemplu de didactică modernă este dat pentru o oră de desen în care elevilor li se cere să deseneze un măr imitând diverse stiluri, folosind diverse materiale și tehnici de lucru ; în final elevii nu mai copiază mărul prezentat ci desenează fiecare mărul propriu.

Ucronia, extrapolarea, imaginarea unor prototipuri științifico-fantastice, generarea unor soluții multiple, principiul deplasărilor succesive( ilustrată cu evoluția unor lucrări de Picasso și Lichtenstein), încurajarea asumării riscului, oferirea unei șanse de a rezolva probleme din viața reală și multe alte metode sunt prezentate cu exemple convingătoare.

Arta influențează viitorul pentru că funcționează cu amestecul dinamic al vieții reale. Un exemplu interesant este cel al angajării de către Departamentul de Securitate Internă a SUA, a unei echipe de scriitori de literatură ștințifico -fantastică pentru a crea un portofoliu de scenarii de atac, sub stindardul „Literatura SF în slujba interesului național”. Aceasta se întâmpla după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Explicația pentru un astfel de proiect o dă unul din participanți, Arlan Andrews care spune:„ noi, scriitorii de literatură științifico-fantastică ne petrecem cariera trăind în viitor. Cei responsabili de menținerea siguranței naționale au nevoie de oameni care să se gândească la lucruri nebunești”.( p.247)

Citatul de mai sus, dă „apă la moara” science-fictionului și posibilității lui de a descrie lumi și lucruri care nu există și lansează imaginația dincolo de barierele culturale și științifice ale epocii.

O ramură nouă a science -fictionului, „climate fiction” sau pe scurt cli-fi se ocupă de schimbările climatice și încălzirea globală aici pe Terra ( nu pe alte planete sau sisteme solare ca majoritatea celor hard sf) și de impactul asupra oamenilor.

Cartea lui John Barnes, Uraganele, (Mother of Storms) apărută la editura Nemira în 1999 se încadrează în această categorie.

Uraganele ilustrează ideea iresponsabilității umane în utilizarea resurselor planetei și provocarea din ignoranță a unor distrugeri majore.

Un uriaș uragan este provocat da exploziile unor proiectile cu focoase de beriliu trimise pe fundul oceanului să distrugă arme interzise depozitate acolo. Se formează datorită eliberării unei uriașe cantități de metan un uragan, al cărui comportament este descris amănunțit și ilustrat prin numeroase simulări urmărindu-se eliminarea lui, însă „pentru a ucide un uragan trebuie să-l răcești” și asta presupune alegerea unei metode din cele descrise cu precizie în carte : eliminarea metanului, împingerea uraganului în zone reci ale planetei (Siberia) unde va muri, răcirea apei în fața uraganului sau determinarea curentului de răcire să rămână în sud.

O societate alienată în care Pasio Net se conectează la mintea participantului și permite oricui să trăiască intens sentimentele actorilor ca și cum ar fi la fața locului, uraganul care pune în pericol viețile tuturor, o formă de supraveghere și transmitere a informației cu ajutorul „inforozătorilor” care copiază mesajele și le transmit către stăpânii lor care nu mai sunt umani ci „chiar programele, inteligențele artificiale care erau în stare să deosebească lucrurile importante de cele fără valoare”, numeroase personaje din toate straturile societății sunt elementele unei imagini sumbre a viitorului societății umane.