Din cele mai vechi timpuri oamenii au inventat locuri și lumi imaginare fie pe Pământ fie în spațiu. Voiau să le studieze, descrie , cucerească sau doar să viseze că există locuri minunate, uluitoare, fantastice sau surpinzătoare care le înflăcărau imaginația și creșteau dorința de aventură și explorare.
Atlantida (Atlantis)
Atlantida este o insulă gigantică plasată dincolo de coloanele lui Hercule, evocată de Platon în două dintre dialogurile sale, Timaeus(care afirmă că insula scufundându-se a lăsat în urmă un fund de mare mâlos ) și Critias. Aceasta, cunoscând o epocă aurită virtuoasă, este treptat transformată într-o talasocrație cuceritoare a cărei expansiune este oprită de cetatea Atenei, înainte că insula mitică să fie înghițită de valuri într-un cataclism (aproximativ 9.500 î.Hr.).
În limba greacă : thálassa înseamnă „ mare” iar krátos, „putere, forță” civilizația minoică și Republicile maritime (Amalfi, Pisa, Genova și Veneția) fiind exemple de talasocrații.
Numele Atlantidei vine de la Atlas, fiul lui Poseidon,care ar fi fost (potrivit lui Platon) și primul rege al insulei. Insula era împărțită în zece regate conduse de Atlas și cei nouă frați și descendenții lor. Fiecare împărăție avea propria sa capitală, copiată după orașul-mamă ce era situat în jurul unui munte. Capitala era circulară și înconjurată de șanțuri navigabile. Insula este bogată în resurse naturale, inclusiv un metal misterios, orichalcum.
De-alungul secolelor Atlantida a stârnit mai mult ca orice alt tărâm negăsit, imaginația filozofilor, cercetătorilor și căutătorilor de mistere.
Unii cercetători cred că Platon a intenționat să scrie doar o alegorie de un anumit tip pentru a-și pune în evidență teoriile sale politice, alții sunt convinși că Atlantida a existat.
Localizarea insulei a variat în funcție de dovezi și imaginația autorului de la insulele Cipru sau Sardinia până la Antactica, Australia sau Isla de la Juventud, cea mai mare insulă cubaneză după Cuba însăși.
Umberto Ecco în Istoria tărâmurilor și locurilor legendare analizează cu mare precizie ipotezele legate de Atlantida și prezintă sursele care au creat imaginea Atlantidei.
Povestea lui Critias:
„…În calitatea sa de zeu, același Poseidon, cu multă ușurință a învăluit în splendoare insula din mijloc,datorită celor două izvoare săpate în pământ, un fir cu apă caldă și altul cu apă rece care făceau să rodească în cantități mari de pământ felurite plante bune de mâncat.”
Cursul Imperiului este o serie de cinci piese create de Thomas Cole în anii 1833-1836. Seria de tablouri ilustrează creșterea și căderea unui oraș imaginar, situat la capătul inferior al văii râului, în apropierea întâlnirii sale cu un golf de mare. Valea este distinct identificabilă în fiecare dintre tablouri, în parte datorită unui reper neobișnuit: un bolovan mare este situat pe un pisc cu vedere la vale.Orașul pare aparținând Atlantidei.
1198 Atlantis este un asteroid din centura de asteroizi, a cărui orbită o intersectează pe cea a lui Marte și a fost descoperit în 7 septembrie 1931 de Karl Reinmuth la Observatorul din Königstuhl lângă Heidelberg.
Numele Atlantidei l-au primit : orașe (Atlántida este un oraș, a treia cea mai mare stațiune litorală din Uruguay, situată în departamentul Canelones), opere, (Atlantida lui Manuel de Falla ilustrând poemul Atlantida al poetului catalan Jacint Verdaguer i Santaló) .
Utopia
Utopia este o lucrare de ficțiune și satiră socio-politică de Thomas Morus (1478-1535), publicată în 1516 în limba latină. Cartea este o narațiune – cadru care descrie în primul rând o societate fictivă a insulei Utopia și obiceiurile ei religioase, sociale și politice. Multe aspecte ale descrierii Utopiei lui More amintesc de viața din mănăstiri iar statul prezentat este un stat ideal.
„…Utopus, cel care a cucerit-o (și-al cărui nume îl poartă astăzi insula deși întâi se chema Abraxa), i-a adus pe locuitorii ei, primitivi și sălbatici, la o asemenea înaltă orânduire și într-atât de șlefuiți încât acuma de departe întrec oricare altă seminție.”
Utopia,trad.de Cristina Jinga, Buc., Best Publishing, 2001
1282 Utopia este un asteroid de 53,7 km din centura de asteroizi, descoperit pe 17 august 1933, de astronomul sud-african Cyril Jackson la Johannesburg.
Locuri utopice vor fi descrise și în Cetatea Soarelui a lui Tommaso Campanella (1602) sau Noua Atlantidă a lui Francis Bacon (1627).
Hyperboreea
În mitologia greacă hiperboreenii erau rasă mitică care a trăit „dincolo de vântul de Nord”. Grecii au crezut că Boreas, zeul Vântului de Nord (unul dintre Anemoi sau „Vânturi”) a trăit în Tracia și, prin urmare, Hyperborea indică o regiune care se află la nord de Tracia.
Acest pământ era presupus perfect, cu soarele strălucind douăzeci și patru de ore pe zi, ceea ce sugerează o posibilă locație în cadrul Cercului Arctic în timpul Soarelui de la miezul nopții al anului. Binecuvântat cu primăvara veșnică, pământul produce două recolte de cereale pe an, dar cea mai mare parte a peisajului era sălbatică și acoperită cu păduri frumoase – așa numita „grădină a lui Apollon”.
Frontiera de sud a Hyperboreei a fost păzită de vârfurile munților Rhipaion (Rhipaean) – acasă la Boreas (Vântul de Nord), a cărui respirație rece a adus iarna țărilor din sud. Vârfurile sale au fost locuite de Grypes (grifoni) care păzesc aurul și văile sale sunt locuite de către tribul de oameni cu un singur ochi, Arimaspoi.
Arimaspoi locuiau la poalele muntilor Rhipaion (Rhipaean) din nordul Skythiei (probabil Carpați). Ei se războiau în mod constant cu grifonii din munți – fiare înaripate cu cap de vultur și trup de leu. Potrivit lui Herodot, numele lor a fost derivat din cuvintele scite arima „unu ” și spou „ochi”.
Cu toate acestea, este posibil ca Hyperborea să nu aibă loc fizic real.
Hecateu din Milet (sec.alVI-lea Î.Hr) în lucrarea sa Despre hiperboreeni îi plasa în nordul îndepărtat între ocean (care împrejmuia uscatul) și munții Rifei , munți legendari situați într-un spațiu incert.
1309 Hyperborea este un asteroid din centura de asteroizi descoperit în 11 octombrie 1931 de astronomul rus Grigori Neujmin la Observatorul Simeis.
Thule
Thule a fost pomenită pentru prima oară de exploratorul grec Pytheas, care spunea despre ea că e un ținut în Atlanticul de Nord, un pământ de gheață și foc, unde soarele nu apune niciodată.
Cea mai cunoscută imagine a insulei ( numită Tile) apare în Charta Marina a lui Olaus Magnus 1539.
Expresia „ultima Thule” , așa cum a fost definită pentru prima dată de poetul latin Virgiliu în sensul extrem, adică de ultimul pământ cunoscut, și al cărui înțeles s-a transmis pentru a indica toate ținuturile „dincolo de lumea cunoscută” , este indicat și de originea etruscă a cuvântului „tular”, limită.
279 Thule este un asteroid din centura de asteroizi, descoperit în 25 octombrie 1888, de Johann Palisa.
22239 Pytheas est e un asteroid din centura de asteroizi descoperit de Eric Walter Elst și Violeta G. Ivanova în 6 august 1986 la Smolyan.
Camelot
Camelot a fost cetatea legendarului Rege Arthur. Prima dată a fost menționată de Chrétien de Troyes în poemul său Lancelot ou le Chevalier de la charrette și a câștigat o importanță tot mai mare în lucrări, de-a lungul secolelor, dezvoltându-se mitologia ciclului arthurian.
Amplasarea castelului nu este cunoscută printre locațiile posibile figurând:castelul Cadbury, castelul Tintagel, castelul Windsor, Viroconium în Shropshire.
9500 Camelot este un asteroid din centura de asteroizi descoperit de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels în 29 septembre 1973 la Observatorul Mount Palomar.
Excalibur este sabia legendară a regelui Arthur, uneori fiindu-i atribuite puteri magice sau asociată cu suveranitatea de drept a Britaniei.
9499 Excalibur este un asteroid din centura de asteroizi descoperit de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels în 29 septembre 1973 la Observatorul Mount Palomar.
Neverland
Țara de Nicăieri ( în limba engleză: Neverland) este un loc fictiv prezentat pentru prima oară, în piesa de teatru Peter Pan, sau Băiatul care a refuzat să crească de scriitorul scoțian J. M. Barrie. Este un loc imaginar îndepărtat, unde locuiesc Peter Pan, Tinker Bell, Băieții pierduți și alte creaturi și ființe. Cel mai cunoscut rezident al ei a refuzat să crească și termenul este adesea folosit ca metaforă pentru copilăria veșnică (și pentru caracterul copilăros), pentru nemurire și pentru fuga de realitate.
5405 Neverland este un asteroid din centura de asteroizi descoperit de Yoshio Kushida și Osamu Muramatsu în 11 aprilie 1991 la Yatsugatake.
Un obiect astronomic ipotetic este un obiect astronomic (cum ar fi o stea, planetă sau un satelit) despre care se crede sau se speculează că există sau că a existat, dar a cărui existență nu a fost dovedită științific.
Vulcan este numele unei planete ipotetice care ar fi explicat perturbațiile orbitei lui Mercur, perturbații observate de astronomul francez Urbain Le Verrier. Le Verrier verifica mișcările planetelor în conformitate cu teoria newtoniană când a constatat că Mercur avansa prea repede, cu 42,98 secunde pe secol. Descoperirea planetei Neptun datorită calculelor lui Gottfried Galle pe baza perturbațiilor orbitei lui Uranus, a dus la creșterea încrederii în ideea lui Le Verrier și la căutarea planetei de către observatoarele astronomice din epocă și chiar la observarea ei în 29.07.1879. de către astronomii James C.Watson director la Ann Arbor Observatory în Michigan și Lewis Swift un astronom amator din Rochester, New York.
În 1915, Albert Einstein a dedus în urma calculelor că diferenţa de 42,98 de secunde a precesiei periheliului planetei Mercur se explică prin curbura luminii din proximitatea Soarelui. Existența planetei Vulcan a fost pusă atunci sub semnul îndoielii deși ideea a mai rezistat o vreme nu numai printre astronomi dar și printre autorii sf.
Totuși există o planetă Vulcan în serialul Star Trek, planetă care se rotește în jurul stelei Eridani la 40 de ani lumină de Pământ în cuadrantul Alpha departe deci de Mercur și fără legătură cu acesta.
Iubitorii serialului sunt familiarizați cu ciudatele ființe ce populează cosmosul: ferengi,cardassieni,( în quadrantul alfa) romulani și klingonieni ( în quadrantul beta).
Căutând date despre Mercur și asteroizii asociați planetei am descoperit vulcanoizii, asteroizii care au fost căutați intens dar se pare că nu există cu adevărat.
Dacă vom căuta în Wikipedia găsim definiția vulcanoidului: „ vulcanoidul este un asteroid ipotetic care poate orbita Soarele într-o zonă de stabilitate dinamică în interiorul orbitei planetei Mercur. Vulcanoizii sunt numiți după planeta ipotetică Vulcan, a cărui existență a fost infirmată încă din 1915. Niciun asteroid vulcanoid nu a fost încă descoperit și nu este clar dacă există.”
Revenind la spațiul din jurul planetei Mercur, trei misiuni solare – SOHO, SDO și Hinode au urmărit tranzitul acestuia, în principal, cu scopul de a calibra diferite instrumente și a obține informații.
Sonda spațială SoHo ( Solar and Heliospheric Observatory) a transmis multe date referitoare la Soare în timp ce orbita în jurul punctului Lagrange L1.
Sonda a avut drept obiective studiul structurii interne a Soarelui, studiul vântului solar și studiul atmosferei solare și nu a detectat prezența vulcanoizilor.
Nici Messenger nu a descoperit vulcanoizii deși misiunea de lungă durată a avut toate condițiile posibile de cercetare.
Se pare că misterioșii vulcanoizi, dacă există, nu depășesc 60 km în diametru. La această dimensiune ar fi fost observați până acum iar la dimensiuni mai mici și cu poziția lor apropiată de Soare șansele de a fi descoperiți sunt destul de mici.
Miturile cerului-asteroizii 
