Una din cele mai vechi temeri ale oamenilor este sfârșitul lumii și al civilizației. Miturile omenirii au prezentat mereu un sfârșit al lumii dramatic.În mitologia nordică, când va veni sfârșitul lumii, puterea răului și a haosului va depăși puterea binelui și a ordinii. O iarnă de trei ani se va așterne peste lume cu zăpezi și viscole cumplite, stelele se vor prăbuși lăsând cerul negru, pământul se va cutremura iar zeii vor muri în luptă. Universul va dispare în fum și întuneric și va fi din nou ca la început: haos, neformă, neființă ( în Völuspá – primul poem din Edda poetică ce conține poeme eroice și este cunoscută și sub numele Codex Regius). Conform altei preziceri, totuși după lupta finală, Ragnarok, vor fi câțiva supraviețuitori, ceea ce dă o șansă unei noi lumi.
Una din fețele moderne ale acestei temeri este cea a asteroidului ce se îndreaptă implacabil spre Terra. Dispariția dinozaurilor datorată unui astfel de eveniment întărește temerile. Numeroase filme exploatează subiectul de la Meteor ( 1979, regia Ronald Neame) film din epoca Războiului Rece, până la Armageddon (1998, regia Michael Bay) unde un echipaj militar condus de Bruce Willis are misiunea de a distruge un asteroid ce se îndreaptă spre Terra,
Deep Impact (1998, regia Mimi Leder): un asteroid se îndreaptă sprePământ iar echipajul trimis în spațiu eșuează în schimbarea traiectoriei lui, planul B însemnând selectarea unui număr de Pământeni pentru a supraviețui într-o peșteră construită special în acest scop.
Uneori impactul iminent e doar un motiv pentru a urmări reacțiile oamenilor cum ar fi la o nuntă prezentată inițial ca un moment fericit, dar care ulterior este perturbată o familie plină de intrigi și de apariția unei planete ce fusese până atunci ascunsă de Soare și care, acum, urmează să intre în coliziune cu Pământul. Acesta este subiectul filmului Melancholia (2011, regia Lars von Trier)
Asteroid ,planetă și chiar o stea numită Bellus ( în deja vechiul When Worlds Collinde din 1951, regia Rudolph Mate) sunt variantele cicnirilor cosmice ce vor distruge Pământul.
NEO (Near Earth Object) este un obiect cosmic din sistemul solar a cărui orbită îl aduce în apropierea Pământului ( înțelegând prin asta o distanță la periheliu sub 1,3 ua).printre aceste obiecte se află mii de asteroizi și câteva comete.
PHO (Potentially Hazardous Object) este un obiect din apropierea Pământului cu o talie suficient de mare ( diametrul cel puțin 150m) și o traiectorie suficient de apropiată de Pământ (dacă distanța sa minimă de orbita terestră este inferioară la 0,05 ua ,adică 7 480 000 km).
PHO sunt de două tipuri : PHA (asteroizi potențial periculoși) și PHC (comete potențial periculoase) iar VI (Virtual Impactor),obiect ce s-ar putea ciocni cu planeta noastră.
In luna decembrie a anului 2004, astronomii au descoperit un asteroid a cărui orbită calculată se apropie periculos de mult de Pământ. Corpul ceresc a fost denumit Apophis, dupa zeul egiptean al Răului și al Distrugerii. A fost indicat și impactul, în luna aprilie a anului 2036 în Oceanul Pacific, la 500 kilometri vest de Santa Monica.
Apophis (cunoscut și ca Apep sau Distrugătorul) era spiritul antic al răului și distrugerii, zeul șarpe imens din mitologia egipteană, care locuia în întunericul etern. Scopul lui era să îl învingă pe Ra și să distrugă Barca Solară atunci când acesta călătorea noaptea sub Pământ pentru ca să nu mai apară a doua zi pe cer. Apophis avea un cap ascuțit ca o lance, colți otrăvitori și folosea privirea sa magică pentru a hipnotiza.
Deși considerat nemuritor, totuși în unele povestiri Apophis este învins de Ra transformat în pisică.
99942 Apophis , cunoscut anterior prin denumirea sa provizorie 2004 MN4) este un asteroid din apropierea Pământului, care a provocat îngrijorare în decembrie 2004, deoarece observațiile inițiale au indicat cu o probabilitate de până la 2,7%, că ar lovi Pământul în aprilie, 2029. A fost descoperit în 19 iunie 2004 de către Roy Tucker, David Tholen et Fabrizio Bernardi de la UHAS (University of Hawaii Asteroid Survey).
Cu diametrul de 325±15 m și o perioadă de revoluție de 325,072 zile Apophis a menținut interesul cercetătorilor prin apropierile lui de Terra din 2029 și 2036.S-a calculat pentru fiecare apropiere probabilitatea de ciocnire dar se pare că aceasta nu se va produce riscul fiind destul de mic ( 1/233000, adică 0 pe scala Torino).Riscul este dat de o porțiune din spațiu ,numită ”gaura cheii„, o mică zonă de aprox. 600 m în care traiectoria asteroidului poate suferi o modificare sub acțiunea efectului Yarkovsky, principala sursă de incertitudine privind traiectoria. În 2029 Apophis va trece la doar 30.000 de kilometri de Pământ, mai aproape decât sateliţii de telecomuncaţii geostaţionari. Asteroidul va putea fi observat cu ochiul liber.
Cunoașterea proprietăților termice ale unui asteroid indică modul în care orbita sa ar putea fi modificată datorită încălzirii de la Soare. Acesta este efectul Yarkovsky ( o forță ce creează o ușoară apăsare atunci când asteroidul absoarbe lumina solară și emite acea energie sub formă de căldură), în ciclul de încălzire și răcire la care este supus un corp mic în timp ce acesta se rotește și pe măsură ce distanța acestuia față de Soare se schimbă, pot apare schimbări pe termen lung ale orbitei. Acest efect modifică traiectoria asteroizilor mai mici de 20 km. Studierea acestui efect este una din misiunile sondei OSIRIS-REx (Origins-Spectral Interpretation-Resource Identification-Security-Regolith Explorer) lansată în luna septembrie 2016 spre asteroidul 101955 Bennu descoperit în 1999.
101955 Bennu a fost descoperit în 11 septembrie 1999, în timpul Near-Earth asteroid survey de către Lincoln Near-Earth Asteroid Research (LINEAR).
Pasărea Bennu repezenta sufletul lui Ra și mergea înaintea lui în Barca Solară. Conform unor mituri Bennu s-a creat pe sine din focul ce ardea unul din arborii din templul lui Ra, era un simbol al renașterii asociat cu Osiris. Pentru greci, a devenit pasărea Phoenix.
Pentru a evita impactul cu Apophis s-au propus mai multe soluții:utilizarea armei nucleare pentru a-l pulveriza, explozia unei bombe clasice în apropierea asteroidului pentru a-l devia, o bombă ce ar exploda la suprafață și i-ar micșora masa ,dotarea cu ”aripi„ o pânză solară de 200 000 m² care să folosească vântul solar,vopsirea în alb sau negru pentru a folosi efectul Yarkovsy ( modificând suprafața obiectului se modifică reflectarea luminii solare deci viteza corpului), tractarea de către un vas spațial. Soluția posibilă depinde evident de soluția tehnologică cea mai realizabilă.
Și fiindcă ne apropiem de domeniul sci-fi să amintim serialul Stargate SG-1 unde personajul Apophis reprezintă răul sub chipul puternicului și maleficului Goa’uld.
Există permanent teama că un asteroid uriaș va lovi planeta noastră și nu vom reuși să-l evităm, de aceea există modele utilizate pentru a simula un eventual impact.
Asteroidul 2013 PDC-E ( Planetary Defense Conference- Exercise) este un corp fictiv apropiat de Pământ, NEO , model dezvoltat de Don Yeomans și echipa ca țintă a unui exercițiu de răspuns de urgență aplicat în cadrul Academiei Internaționale de Astronautică la Conferința de Apărare Planetară 2013, 15-19 aprilie, Flagstaff, SUA.
Corpul ceresc este modelat după asteroidul 2012 DA14 , (367943 Duende), un asteroid pietros cu diametrul de 300 m care face parte din familia dinamică Aten în 2013, când este observat ipotetic de telescopul Pan-STARRS cu o magnitudine de 22,5. Migrează în timp în familia dinamică a lui Apollo. 2013, PDC-E este prevăzut să treacă printr-o gaură dinamică( o regiune mică, aproape de Pământ unde gravitația Pământului ar perturba traiectoria unui asteroid și îl va readuce pe o traiectorie de coliziune în viitor) de 1,2 km diametru în 2023 cu o probabilitate de 8%. Dacă s-ar întâmpla, s-ar lovi de Pământ în 2028 cu o viteză de impact de 12,4 km / s și o energie de impact de aproximativ 700 de megatone.
Participanții au fost selectați în grupuri reprezentând puncte de vedere diferite și responsabilități diferite. Li s-a oferit ca timp de avertizare inițial cincisprezece ani și s-a solicitat să acorde prioritate acțiunilor lor inițiale, descriind rolurile și responsabilitățile atât individul cât și organizațional împreună cu protocoalele de notificare ale acestora.
Participanților la descoperirea și urmărirea NEO, au urmărit caracterizarea NEO, tehnici și misiuni de atenuare, efecte de impact, gestionarea consecințelor în management și educație iar
Agențiile spațiale (cu o capacitate de lansare) au fost solicitate să acorde prioritate acțiunilor inițiale, să descrie atât rolurile și responsabilitățile individuale, cât și organizaționale, protocoale de notificare și să ofere recomandările lor cu privire la legăturile cu mass media. Exercițiul a fost repetat modificând țintele și condițiile și la conferințele următoare.
Datele exercițiului au fost sintetizate într-un raport post exercițiu publicat pe siteul organizației.
367943 Duende, denumire provizorie 2012 DA14, este un micro-asteroid și un NEO al grupului Aten și Atira, cu diametrul de aproximativ 30 de metri. A fost descoperit de către astronomii Observatorului Astronomic din Mallorca, în 2012, și a fost numit după „duende”, o creatură asemănătoare cu un spiriduș din mitologia și folclorul iberic și filipinez.
Romanul Mânia lui Dumnezeu de Arthur Clarke( The Hammer of God, 1993), apărut în 1993 la editura Elit descrie tocmai un astfel de pericol: asteroidul Kali se găsește pe o traiectorie de coliziune cu Pământul.
Acțiunea se desfășoară în anul 2109, an în care asteroidul Kali se îndreaptă spre Pământ și trebuie găsită o soluție de deviere a lui deoarece distrugerea lui ar însemna posibilitatea ca bucăți mai mici să cadă totuși pe Pământ provocând moartea a milioane de oameni.
Sunt amintite fenomenul Tunguska și dispariția dinozaurilor datorată probabil unui asteroid cu dimensiuni de peste 10 km gonind cu cel puțin 20 km/s care a lovit zona Chicxulub din nordul peninsulei Yucatán (Mexic), creând un crater cu un diametru de cca. 180 km și o adâncime de 20 km. Este justificată deci teama omenirii față de o nouă coliziune și organizarea supravegherii acestori corpuri cosmice de către o ramură a NASA numită SPACEGUARD.
Cum se întâmplă uneori, nu sofisticata SPACEGUARD cu cu dispozitivul EXCALIBUR , arătând ca un arici de mare cu spinii îndreptați în toate direcțiile și având în mijloc o bombă nucleară, capabil să ducă la detectarea tuturor asteroizilor cu diametrul mai mare de 1m, ci un astronom amator , dr. Angus Millar, cu un telescop artizanal va fi cel care-l va descoperi pe Kali.
Prima încercare de a devia traiectoria asteroidului a fost crearea lui ATLAS un propulsor masic. Acțiunea va fi sabotată de adepții fanatici ai „crislamismului” prima religie „a byte-ului” un amestec din toate vechile religii răspândit cu ajutorul unităților Brainman, unități de memorie „cu o capacitate de ordinul câtorva terabytes conectată printr-un cablu din fibre optice la o calotă strâns mulată pe cap ce dispunea efectiv de miliarde de terminale de dimensiuni atomice, aflate în contact nedureros cu pielea craniului”.
Cel care se va oferi să se sacrifice este căpitanul navei Goliath, Robert Singh, locuitor al planetei Marte și personajul principal al romanului, dar în ultimul moment eșecul încercării de a o lovi pe Kali cu o bombă duce la ruperea în două bucăți a acesteia și elimină pericolul unei ciocniri cu Pământul.
Viața oamenilor locuind pe Lună și pe Marte, exploatarea minereurilor de pe sateliții Phobos și Deimos, un concurs de atletism pe Lună,un DisneyMars, transformarea planetei Marte într-o planetă locuibilă pentru oameni, sunt dor câteva elemente de viață descrise în romanul lui Arthur Clarke.
4227 Kaali este un asteroid din centura de asteroizi descoperit în 17 februarie 1942 în Turku de Liisi Oterma și poartă numele satului Kaali de pe insula estonă Saaremaa în care a căzut un meteorit lăsând un grup de nouă cratere. Numele nu este legat de cel al zeiței morții.
http://neo.jpl.nasa.gov/apophis/
http://neo.jpl.nasa.gov/risk/a99942.html
Miturile cerului-asteroizii 