Asteroizi cu nume de păsări (2)

36.Hiaticula. Prundăraș gulerat mare (Charadrius hiaticula), este o pasăre acvatică migratoare de talie mică. Se înmulțește în nordul Europei. Migrează spre sud și iernează pe coastele Africii și în sudul Europei. Se hrănește cu moluște, crustacee și alte nevertebrate.

Charadrius hiaticula,Johann Friedrich Naumann (1780–1857), Natural history of the birds of central Europe /Wikimedia Commons,Public Domain

8762 Hiaticula este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 26 martie 1971  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

37.Pugnax. Bătăușul (Philomachus pugnax) este o pasăre migratoare care face parte din familia „Scolopacidae” și apare frecvent în perioadele de pasaj vara în delta Dunării și regiunea litoralului Mării Negre, însă nu cuibărește în România. Se hrănește cu nevertebrate, pești mici, amfibieni și semințe. În sezonul de iarnă masculii pierd ornamentația capului și devin similari femelelor.

Philomachus pugnax, Johann Friedrich Naumann (1780–1857), Natural history of the birds of central Europe /Wikimedia Commons,Public Domain

Denumirea actuală a fost înregistrată pentru prima oară în 1634 și este derivată din ruff, un guler exagerat, la modă pe la mijlocul secolului al XVI-lea până la mijlocul secolului al XVII-lea, dată deoarece  penele ornamentale ale gâtului păsărilor de sex masculin seamănă cu acest guler.

Diego Velázquez (1599-1660), Philip III on Horseback  (Portret ecvestru al lui Filip al III-lea), detaliu /Wikimedia Commons,Public Domain

8763 Pugnax este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 26 martie 1971  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

Philomachus pugnax, Coloured figures of the birds of the British Islands,Keulemans, J. G.,1885-1897, Biodiversity Heritage Library /Wikimedia Commons,Public Domain

38.Gallinago. Becațina comună (Gallinago gallinago) este o pasăre de baltă, din familia Scolopacidae, ordinul Charadriiformes. Becaținele preferă regiunile de pășuni umede sau smârcuri cu stuf, în solul umed căutând hrana, care constă din viermi, moluște, crustacee, semințe, insecte și larve.

Gallinago gallinago ,1869,John Gerrard Keulemans (1842–1912),Onze vogels in huis en tuin/Wikimedia Commons,Public Domain

8764 Gallinago este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

Kōno Bairei (1844–1895),Becațină,Wikimedia Commons,Public Domain

39. Limosa. Sitarul de mal (Limosa limosa) este o pasăre de baltă înaltă, cu cioc lung care este prezentă pe malurile râurilor europene şi în luncile umede hrănindu-se cu nevertebrate, plante acvatice și semințe.

Limosa limosa (front), Limosa lapponica (behind), Johann Friedrich Naumann (1780–1857), Natural history of the birds of central Europe /Wikimedia Commons,Public Domain

8765 Limosa este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

40.Commontern. Aparținând aceleași familii ,Laridae, ca și rândunica de mare ( Sterna dougallii) și Chira mica, (Sterna albifrons), chira de baltă (Sterna hirundo) este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Penajul este gri, iar ciocul roșu aprins cu vârful negru și picioarele roșii. Se hrănește cu pește , insecte, și melci.

A common tern (Sterna hirundo). Colour lithograph, ca. 1875./Wellcome blog post/ Wikimedia Commons,Public Domain

8767 Commontern este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

Watanabe Shōtei (1851–1918),Seagulls over the Waves/Wikimedia Commons, Public Domain

41.Arctictern. Chira arctică (Sterna paradisaea) își petrece majoritatea vieții zburând și pescuind, fiind foarte rar văzută pe uscat.  Recordul ei constă în lungimea incredibilă a călătoriei pe care o face în fiecare an: 71.000 km (dus-întors). Chira arctică migrează, în fiecare an, de la Cercul Polar de Nord până în Antarctica şi înapoi.

Sterna paradisaea,John James Audubon – Birds of Amerika/Wikimedia Commons,Public Domain

8769 Arctictern este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

42. Barnowl. Bufnița de hambar, sau striga (barn owl în limba engleză), este o pasăre sălbatică ce poate fi întâlnită în toata lumea. Striga (Tyto alba) face parte din ordinul Strigiformes (al bufnițelor), familia Tytonidae, și este considerată ca una dintre cele mai frumoase păsări nocturne de pradă din România.  Partea anterioară a capului are aspectul unei fețe în formă de inimă. Este  foarte folositoare datorită marelui număr de rozătoare pe care le consumă.

John James Audubon – Birds of Amerika / Wikimedia Commons,Public Domain

8768 Barnowl este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

Cornelis (II) Bloemaert (1603-1692), Uil met bril en boeken (Bufniță cu ochelari și cărți), 1625 /Wikimedia Commons, Public Domain

43.Noctua. Cucuveaua sau huhurezul de stâncă (Athene noctua) este o pasăre din familia Strigidae, care viețuiește în mare parte în zonele temperate și calde din Europa, Asia și de nordul Africii.Cucuveaua este de fapt o bufniță de talie mai mică (23–27 cm), cu un penaj cenușiu deschis, având ochii (irisul) de culoare galbenă; vânează insecte și mamifere mai mici, inclusiv unele păsări.

Cucuvea, Athene noctua, (little owl),,Johann Friedrich Naumann (1780–1857), Natural history of the birds of central Europe /Wikimedia Commons,Public Domain

8962 Noctua este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 24 septembrie 1960  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

44. Tortanus. Fluierarul cu picioare roșii sau fluierarul picior-roșu (Tringa totanus) este o pasăre din familia scolopacidelor (Scolopacidae), ordinul caradriiformelor (Charadriiformes). În România cuibărește mai ales în Delta Dunării și lacurile dobrogene, în vegetația grindurilor nisipoase sau mâloase, mai ales în sărături.

Triga tortanus, Nozeman and Sepp (1770-1829), Common redshank from Nederlandsche vogelen (Dutch birds)/Wikimedia Commons, Public Domain

8770 Totanus este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 30 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

45.Biarmicus. Piţigoiul  de stuf (Panurus biarmicus ), este o pasăre cântătoare de dimensiuni reduse, care prezintă dimorfism sexual reprezentat de o mustață neagră, îndreptată în jos la mascul, iar la femelă este absentă. Specia este inclusă în legea ariilor naturale protejate, în Convenția de la Berna și în lista păsărilor a căror conservare este prioritară în România, conform Societății Ornitologice Române (SOR).

Panurus biarmicus ,Johann Friedrich Naumann (1780–1857), Natural history of the birds of central Europe /Wikimedia Commons,Public Domain

8771 Biarmicus este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 30 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

46.Torquilla. Capîntors (Jynx torquilla) face parte din genul Jinx, familia Picidae. Este o pasăre care face parte din familia ciocănitoarelor și poate fi întâlnită sub denumirile de Vârtecap, Sucitoare sau Capîntortura. Hrana este alcatuită în mare parte din furnici și larvele acestora și mai rar mici insecte din coronament.

Jynx torquilla, Johann Friedrich Naumann (1780–1857), Natural history of the birds of central Europe /Wikimedia Commons,Public Domain

8773 Torquilla este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 25 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

Pisanello (1395-1455),Codex Vallardi / Wikimedia Commons,Public Domain

47.Viridis. Ciocănitoarea verde sau ghionoaie verde (Picus viridis) este o pasăre din familia picidelor (Picidae), cu creștetul și ceafa roșii , care se hrănește cu insecte, în special cu furnici.

Picus viridis,Édouard Traviès (1807-1868),«Les oiseaux les plus remarquables» /Wikimedia Commons,Public Domain

8774 Viridis este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 25 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

48.Oenanthe. Pietrar sur (Oenanthe oenanthe) face parte din genul Oenanthe , familia Muscicapidae. Se hrănește cu diferite insecte, larve, viermi și fructe de pădure. Este des întâlnit în zona pajiștilor de pădure, deoarece acolo își găseste cu ușurință hrana. Cântecul ei seamănă cu un fluierat.

Oenanthe oenanthe,John Gerrard Keulemans (1842–1912),Onze vogels in huis en tuin( Păsările noastre în casă și grădină)/ Wikimedia Commons,Public Domain

8959 Oenanthe  este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 24 septembrie 1960  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

49. Luscinioides. Grelușelul de stuf (Locustella luscinioides) face parte din genul Locustella , familia Locustellidae.

Grelușelul de stuf,(Savi’s warbler) Henrik Grönvold, Birds of Great Britain and Ireland, Order Passeres, vol. I /Wikimedia Commons , Public Domain

8960 Luscinioides este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 24 septembrie 1960  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

50.Schoenobaenus. Lăcarul mic,( Acrocephalus schoenobaenus), este o pasăre comună în stufărişuri, în mlaştini sau în alte tipuri de vegetaţie deasă de-a lungul malurilor lacurilor sau râurilor. Partea superioară a corpului este puternic striată.

Specie inclusă în Convenția de la Berna privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale, în Convenția de la Bonn privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice și în lista păsărilor a căror conservare este prioritară în România, conform Societății Ornitologice Române (SOR).

Lăcarul mic (Sedge Warbler), Henrik Grönvold,Birds of Great Britain and Ireland, Order Passeres, vol. I/ Wikimedia Commons,Public Domain

8961 Schoenobaenus  este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 24 septembrie 1960  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

51. Collurio.  Sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio) este o pasăre din genul Lanius, familia Laniidae.  Pe frunte prezintă o dungă neagră. Ciocul este puternic și încovoiat la vârf.

Lanius collurio,  Nozeman and Sepp (1770-1829), Common redshank from Nederlandsche vogelen (Dutch birds) /Wikimedia Commons,Public Domain

8963 Collurio  este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 24 septembrie 1960  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

52.Corax. Corbul (Corvus corax) este cea mai mare specie de corvide din lume, având distribuție totală în Europa, Asia și America de Nord. Corbul este o specie ce nu are preferințe de habitat, putând fi întâlnită pretutindeni, ajungând și la altitudini de până la 2500 m. Specia este omnivoră, hrănindu-se cu o gamă foarte variată ce include, insecte, amfibieni, mamifere mici, cereale, fructe de pădure, semințe, ghinde și alune de pădure.

Corvus corax, 1825-1834 ,Print Iconographia Zoologica Special Collections University of Amsterdam,/Wikimedia Commons,Public Domain

8964 Corax  este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 19 octombrie 1960  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

Corvus este o mică constelație din emisfera sudică, una dintre cele 48 de constelații recunoscute în astronomia antică fiind menționată de Ptolemeu în catalogul său ceresc.

Sidney Hall  (1788–1831) – Urania’s Mirror /Wikipedia Commons, Public Domain

Conform legendei ,Corbul a fost trimis de Apollo să aducă apă în cupa zeilor dar a întârziat prea mult și s-a întors cu șarpele Hydra dând vina pe acesta pentru întârziere. Apollo furios a aruncat pe cer atât corbul cât și șarpele și cupa , transformându-le în constelații în așa fel încât corbul însetat să nu ajungă la cupa cu apă niciodată.

Un alt mit spune că Apollo s-a îndrăgostit de Coronis (Corb), o tânără tessaliană dar aceasta i-a fost necredincioasă iar Artemis a ucis-o cu săgețile ei. Apollo a transformat-o în constelația Corvus. Fiul lui Coronis cu Apollo a fost Asklepius.

Corbul ocupă un loc important în cultura lumii, în basme,religie, mitologie, literatură, artă fiind un simbol des întâlnit.În mitologia greacă era considerat solul zeilor, dar în multe basme și legende joacă un rol negativ apariția sa fiind considerată de rău augur probabil datorită penajului negru, croncănitului neplăcut și necrofagiei de care dă dovadă.

În povestea celor șapte corbi, a fraților Grimm, un bărbat avea șapte băieți dar nici o fată.Într-un târziu i s-a născut și o fată dar atât de slabă și plăpândă încât tatăl s-a temut că va muri și i-a trimis pe cei șapte frați să aducă repede apă pentru botez. Grăbindu-se să-i îndeplinească dorința frații au scăpat ulciorul în fântână iar tatăl supărat că nu mai vin i-a blestemat să se transforme în corbi. A regretat imediat clipa de furie dar a fost prea târziu. Când fata a crescut mare a aflat povestea fraților săi și nu nu s-a lăsat întoarsă din drum până nu i-a salvat, aceștia transformându-se din nou în oameni.

Die sieben Raben,(Cei șapte corbi), Postkartenserie nach dem Märchen, înainte de 1934, Oscar Herrfurth (1862–1934/Wikimedia Commons,Public domain

Cunoscut ca fiind primul pustnic din istoria creștinismului, Sfântul Pavel Tebeul a preferat să renunțe la  averea pe care o moștenise și să fugă departe, în pustiul Egiptului  în loc să rămână în mijlocul închinătorilor la zei. Vreme de 70 ani a primit zilnic jumătate de pâine de la un corb, iar în rest se hrănea cu finice și mai mult se ruga.

St. Paul the hermit fed by the raven, (Sf.Pavel, pustnic, hrănit de corb) după Il Guercino, Dayton Art Institute/ Wikimedia Commons,Public Domain

Hugin și Munin sunt cei doi corbi din mitologia nordică, simbolizând „cunoașterea” și „memoria”. În zori,pleacă și zboară deasuprea celor nouă lumi și vin înapoi în dimineața următoare, se așează pe umerii lui Odin  și-i povestesc tot ceea ce au văzut și auzit.

Hugin și Munin stând pe umerii lui Odin, manuscris islandez din sec . al XVIII-lea/Wikimedia Commons,Public Domain

Blazonul lui Iancu de Hunedoara

Iancu de Hunedoara ,”s-a născut în jurul anului 1407 (mult timp s-a crezut că s-a născut în 1387,din cauza unei interpretări greşite a unor surse). Tatăl său, Voicu şi fraţii lui Mogoş şi Radu, au fost ostaşi în slujba regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. Pentru că s-au distins în luptele antiotomane, Sigismund i-a răsplătit în anul 1409, dăruindu-le castelul de la Hunedoara, împreună cu pământurile care ţineau de el, cu vreo 35 de sate, vămi, mine de sare, aur, argint şi fier. Atunci a primit familia Huniazilor şi blazonul ei nobiliar (un corb cu aripile uşor desfăcute şi cu un inel în cioc). Enciclopedia României .ro

O legendă spune că un corb a vrut să fure inelul dat de Sigismund, mamei lui Iancu , o frumoasă localnică din Țara Hațegului, ca semn de recunoaștere a fiului născut de aceasta (considerat a fi fiu nelegitim al lui Sigismund). Corbul a fost omorât și inelul recuperat iar Sigismund decide mai târziu ca simbolul familiei hunedorene să fie corbul cu inel în cioc.

Corbul Corvineștilor, Matthias Church, Budapesta /Wikimedia Commons,Public Domain
Maruyama Kyo (1733-1795), Corb pe o ramură / Wikimedia Commons,Public Domain
Jacques Laurent Agasse (1767-1849),Studii după o vulpe, o bufniță, un păianjen și capul unui tânăr/ Wikimedia Commons,Public Domain

53.Citrinella. Presura galbenă (Emberiza citrinella) este o pasăre  din familia emberizidelor (Emberizidae), ordinul paseriformelor (Passeriformes) care cuibărește în Europa și Rusia. Iarna unele populații migrează în sudul Europei, Turcia și ținuturile din jurul Mării Caspice. Se hrănește cu insecte, melcișori, semințe.

Emberiza citrinella, Wilhelm von Wright (1810 – 1887) /Wikimedia Commons,Public Domain

8965 Citrinella este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 17 octombrie 1960  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

54.Hortulana. Presura de grădină (Emberiza hortulana) este caracteristică zonelor deschise uscate cu vegetaţie puţină şi pâlcuri de copaci sau tufe. Apare până la o altitudine de 2000 m în spaţiul mediteranean.  Ciocul şi picioarele sunt roz. De aproape se poate observa cercul alb-gălbui din jurul ochiului. O parte a hranei este formată  din nevertebratele pe care le prinde pe sol.

Emberiza hortulana, John Gerrard Keulemans (1842–1912),Onze vogels in huis en tuin( Păsările noastre în casă și grădină)/Wikimedia Commons,Public Domain

8966 Hortulana este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 26 martie 1971  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

Din familia presurilor care vin la noi în ţară mai fac parte: presura cu creştet alb (emberiza leucocephalos), presura bărboasă (emberiza cirlus), presura de munte (emberiza cia), presura de stuf (emberiza schoeniclus), presura cu cap negru (emberiza melanocephala) şi presura sură (milliaria calandra).

55.Calandra. Presura sură (Emberiza calandra sau Miliaria calandra) este o pasăre parțial migratoare care cuibărește în regiunile de câmpie și de dealuri descoperite din Europa, vestul Asiei și nordul Africii.

Emberiza calandra, John Gerrard Keulemans (1842–1912), Onze vogels in huis en tuin   (Păsările noastre în casă și grădină)/Wikimedia Commons,Public Domain

8967 Calandra este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 13 mai 1971  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

56.Europaeus. Caprimulgul sau păpăluda (Caprimulgus europaeus) este caracteristic zonelor deschise, aride, reprezentate de rariști ale pădurilor de conifere sau de amestec și în pășuni Se hrănește cu insecte ce zboară la crepuscul sau noaptea și pe care le prinde în zbor.  Au penajul moale, din care cauza în zbor nu se aud și au o culoare de camuflaj brună- cenușie, care imită scoarța arborilor .

Numele de gen derivă din cuvintele latine capra – capră şi mulgere – a mulge, cu referire la tradiţia care spune că seara aceste păsări zboară spre turmele de capre şi le mulg pentru a bea laptele.

Caprimulgus europaeus, autor John Gerrard Keulemans (1842–1912), A history of the birds of Europe, by Henry E. Dresser /Wikimedia Commons,Public Domain

8968 Europaeus  este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

57. Alexandrinus. Prundărașul de sărătură sau prundașul de sărătură (Charadrius alexandrinus) este o pasăre din familia caradriidelor (Charadriidae), ordinul caradriiformelor (Charadriiformes), care cuibărește vara în regiunile de coastă și de stepă într-o zonă largă de la sudul Europei spre Japonia, în Africa de nord, Ecuador, Peru, Chile, sudul Statelor Unite și Caraibe.

Charadrinus alexandrinus,Johann Friedrich Naumann (1780–1857),Natural history of the birds of central Europe /Wikimedia Commons,Public Domain

8969 Alexandrinus este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

58.Islandica. Bucephala islandica (Bucephala islandica) este o rață de mare, de dimensiuni medii din genul Bucephala. Numele genului este derivat din ”boukephalos„ din Grecia antică, din bos, „taur” și „kephale”, „cap”, o referire la forma de bulb a capului. Se hrănesc cu insecte acvatice , crustacee și vegetație acvatică.

Bucephalia islandica,(Barrows goldeneye, male) /Wikimedia Commons,Public Domain

8970 Islandica este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

Bucephala islandica(1700-1880) Print Iconographia Zoologica Special Collections University of Amsterdam /Wikimedia Commons,Public Domain

59.Leucocephala. Rața cu cap alb (Oxyura leucocephala) se reproduce în Spania și Africa de Nord, cu o populație mai mare în Asia de Vest și Centrală.  Se scufundă sub apă și se hrănește cu vegetație acvatică, precum și cu unele materii de origine animală.Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a apreciat statutul acestei păsări ca fiind „pe cale de dispariție”.

Oxyura leucocephala,1921,John Gerrard Keulemans (1842–1912), The game-birds of India, Burma and Ceylon /Wikimedia Commons,Public Domain

8971 Leucocephala este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

60.Sylvatica. Butonquail sau hemipodes sunt membri ai unei mici familii de păsări, Turnicidae, care se aseamănă, dar nu au legătură cu, prepelițele familiei Phasianidae. Ele ocupă pajiști calde în Asia, Africa, Europa și Australia. Există 16 specii în două genuri, cele mai multe specii fiind găsite în genul Turnix și numai una se găsește în genul Ortyxelos.

John Gould (1804–1881), Turnix sylvatica,  /Wikimedia Commons,Public Domain

8972 Sylvatica este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

61.Pranticola. Ciovlica ruginie  (Glareola pranticola) este o specie caracteristica zonelor deschise, sărăturoase, nisipoase, cu puțină vegetație. Ciovlica are coada în furculiță, abdomenul alb iar sub cioc are o pată caracteristică gălbuie. Se hrănește preponderent cu insecte pe care le prinde în zbor.

Glareola pranticola,Keulemans, J. G,Coloured figures of the birds of the British Islands, v. 5 issued by Lord Lilford , Biodiversity Heritage Library/Wikimedia Commons,Public Domain

8973 Pratincola este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 30 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

62.Gregaria. Nagâțul de stepă (Vanellus gregaria) face parte din ordinul Charadriiformes, familia Charadriidae , se reproduce în Kazahstan și trăiește în stepele semideșertice și mlaștini sărăturoase.Specia este pe cale de dispariție.

Vanelus gregarius,Johann Friedrich Naumann (1780-1857),Natural history of the birds of central Europe /Wikimedia Commons,Public Domain

8974 Gregaria  este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 25 septembrie 1973 de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

63.Attis. Pescărușul albastru (Alcedo atthis) este singura specie din Alcedinidae (Pescărușii verzi) care trăiește în România. Penajul de pe spate apare albastru sau verde strălucitor în funcţie de direcţia razelor de lumină. Pescărușii verzi alcătuiesc o familie numeroasă cu peste 100 de specii răspândite în zonele temperate și tropicale ale globului. Regiunile cele mai populate, de unde provin aceste păsări sunt arhipelagurile din Polinezia de Est.  Penajul are un colorit frumos, verde, albastru sau roșu.

Miniatură cu Alcedo Attis, detaliu din Biblia lui Wenceslaus IV , 1389 /Wikimedia Commons,Public Domain

Alcyone a fost fiica lui Aeolus și soția lui Ceyx, fiul lui Fosfor. Alcyone și Ceyx  se referau la ei înșiși ca fiind „Zeus“ și „Hera“, ceea ce l-a  infuriat pe Zeus iar  ca pedeapsă, acesta a trimis un fulger care a ars nava lui Ceyx, omorându-l pe acesta. Mai târziu, fantoma lui Ceyx  sau zeul viselor Morpheus (după alte surse) a apărut în fața Alcyone, spunându-i ce s-a întâmplat. Alcyone s-a sinucis aruncându-se  în mare. Părându-le rău pentru soarta celor doi , zeii i-au transformat în pescăruși albaștri.

Anonim China,dinastia Qing,  Hair Ornament, bijuterie din argint aurit, fire de mătase, perle, mărgele de sticlă, rubine/Wikimedia Commons,Public Domain

8975 Atthis este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

64.Leucura. Oenanthe leucura aprține familiei Muscicapidae.Trăiește mai ales în vestul Africii de Nord făcându-și cuib printre stânci.În Franța este considerat dispărut.Numele de gen provine din oinanthe – pasăre necunoscută menţionată de Aristotel (384 î.Hr.-322 î.Hr.) ce apare când înfloreşte via ( oine – vie şi anthos – floare)

Saxicola leucura , Levaillant, Histoire naturelle des oiseaux d’Afrique, pl. 190 , Creator:Cde. Fessard ,Wikimedia Commons, Public Domain

8976 Leucura este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

65.Paludicola. Lăcarul de pipirig (Acrocephalus paludicola) este caracteristic luncilor umede cu vegetație joasă. În timpul migrației preferă stufărișurile și pășunile umede cu vegetație joasă din apropierea râurilor și a lagunelor. Este o specie răspândită în zona centrală și estică a continentului european. Se hrănește cu insecte și ocazional cu fructe.

Acrocephalus paludicola,Henrik Grönvold (1858–1940) Birds of Great Britain and Ireland, Order Passeres, vol. I,/Wikimedia Commons,Public Domain

8977 Paludicola  este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 29 septembrie 1973  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

66.Barbatus. Zăganul (Gypaetus barbatus)este o specie de vultur din familia Accipitridae, subfamilia Gypaetinae, genul Gypaetus. Specia este declarată dispărută din România. Zăganul se mai numește „vulturul cu barbă”, datorită celor doua smocuri de pene aspre care coboară de la baza ciocului.

Vultur barbatus Linnaeus, 1758, Biodiversity Heritage Library./Wikimedia Commons,Public Domain

8978 Barbatus  este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 16 octombrie 1977  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

67.Clanga. Acvila țipătoare mare( Aquila clanga ) aparține familiei Accipitridae  și este o pasăre răpitoare de zi, cu o anvergură a aripilor de peste un metru, declarată monument al naturii. Se hrăneşte în special cu broaşte, dar şi cu mamifere mici, păsări de apă, şerpi şi leşuri.

Acvila țipătoare , Coloured figures of the birds of the British Islands. v.1,1885,  biodiversitylibrary. org/Wikimedia Commons,Public Domain

8979 Clanga este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 16 octombrie 1977  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

68. Heliaca. Acvila de câmp, cunoscută şi sub denumirea de acvilă imperială, face parte din ordinul Falconiformes, răspândită în Europa de est și în arii vaste din Asia. Este o specie caracteristică zonelor împădurite situate în apropierea zonelor deschise agricole sau de păşune.Vânează solitar în timp ce planează. Poate obliga alte păsări răpitoare să renunţe la hrana prinsă şi, uneori, obţine cea mai mare parte din hrană în acest fel.

Aquila heliaca ,Thomas Hardwicke (1755–1835), Illustrations of Indian Zoology – volume 2 /Wikimedia Commons,Public Domain

8980 Heliaca este un asteroid din centura  de asteroizi. A fost descoperit în 16 octombrie 1977  de Cornelis Johannes van Houten, Ingrid van Houten-Groeneveld și Tom Gehrels la Observatorul Mount Palomar.

Jacob Jordaens (1593-1678) ,Prometheus Bound , 1640 /Wikimedia Commons,Public Domain

Vulturul (în latină: Aquila) este o constelație de pe cerul boreal. Cea mai strălucitoare stea a ei, Altair (α Aql), face parte din asterismul Triunghiul de vară.

Stelele constelației Vulturul : Altair (Alpha Aquilae), Alshain (Beta Aquilae), Tarazed (Gamma Aquilae), Deneb el Okab (Epsilon Aquilae), Deneb el Okab (Zeta Aquilae), Bezek (Eta Aquilae), Tseen Foo (Theta Aquilae), Al Thalimain (Iota Aquilae), Al Thalimain(Lambda Aquilae).

Cea mai strălucitoare stea, Apha-Altair, este a 12-a stea ca strălucire, pe cer iar numele ei este traducerea din arabă pentru ”vulturul zburător”. Numele stelelor Beta și Gamma, respectiv Alshain și Tarazed, pot fi traduse ca ”balansul”. Aceste stele formează aripile vulturului.

Aquila,/ Till Credner, AlltheSky.com / Wikimedia Commons,CC BY-SA 3.0

În Grecia Antică sudul constelației se numea Ganymede după numele paharnicului zeilor, răpit de Zeus transformat în vultur.

Sidney Hall (1788-1831), Delphinus, Sagitta, Aquila, and Antinous, 1825./WikimediaCommons,Public Domain
Anton Domenico Gabbiani (1652-1726),Răpirea lui Ganymede, 1700 , /Wikimedia Commons,Public Domain
Rață pe malul apei, foto: Sadolia

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iancu_de_Hunedoara

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.