Ignoratul Pluto

global-mosaic-of-pluto-in-true-color
Pluto fotografiat de sonda spațială New Horizons la 13 iulie 2015 / Wikimedia Commons,Public Domain

Confundat cu o stea fixă, numit când Pluton, când Pluto, retrogradat de la condiția de planetă a sistemului solar , ignorat în favoarea unui satelit, vecinul lui Neptun a primit în sfârșit vizita mult așteptată a unei nave pământene, New Horizons, care a trecut pe lângă el la 14 iulie 2015.

Neptun a fost descoperită prin calcule matematice de Urbain Le Verrier, deoarece trebuiau explicate perturbațiile gravitaționale din orbita lui Uranus și apoi identificată pe cer în 1846 de John Galle, spun identificată, pentru că a existat și observații anterioare a lui J.J. de Lalande în 6 și 8 mai 1795 înregistrate în Histoire céleste française și ale lui Galilei care a confundat-o cu o stea fixă.

Pentru a explica perturbațiile orbitei lui Neptun a fost necesară identificarea unei noi planete, Pluto care a fost descoperită în 18februarie 1930 de Clyde Tombaugh și care a fost considerată a noua planetă a sistemului solar până în 2006.

În 2006 Pluto a fost inclus de către Uniunea Astronomică Internațională în categoria planetelor pitice ( dwarf planets) alături de: Ceres, Haumea, Makemake, Eris, de atunci sistemul nostru solar având opt planete.

Planetele sunt corpuri celeste care orbitează în jurul Soarelui,au o masă suficientă pentru a avea o formă sferică și au eliminat orice corp susceptibil de a se deplasa pe o orbită apropiată. Planetele pitice au orbita în jurul Soarelui, masă suficientă pentru a avea o formă aproape sferică, nu au eliminat toate corpurile cu orbită apropiată și nu sunt sateliți.

Așa că Pluto a fost adăugat listei de planete pitice fiindu-i atribuit numărul 134340 în catalogul acestora.

În 1977 două sonde spațiale Voyager 1 și Voyager 2 au fost lansate pentru a survola planetele Jupiter,Saturn, Uranus și Neptun și 48 din sateliții lor profitând de alinierea acestor planete și utilizând tehnica asistenței gravitaționale ( numită și „praștie gravitațională” utilizată pentru prima dată de Mariner 10 pentru a ajunge la planeta Mercur) care constă în utilizarea mișcării relative și gravitației unei planete pentru a modifica direcția și viteza unei nave spațiale.

Așa cum spune Alan Stern în articolul „What It Voyager Had Explorer Pluto” ,nava Voyager 1 ar fi putut ajunge la Pluto după vizitarea lui Saturn dar această opțiune a fost eliminată în favoarea studierii lui Titan, luna lui Saturn, mult mai atractivă din punct de vedere științific. Voyager ar fi ajuns la Pluto în primăvara lui 1986 și acum, după aproape 30 de ani am fi avut cu ce compara datele trimise de New Horizons. Numai că diferența de ani a dus la un salt uriaș în tehnologie și diferența între capacitățile celor două nave fiind „la fel de fundamentală ca diferența între computerele din anii 1970 și computerele anilor 2000.”

Așa că Pluto a fost studiat cu atenție abia acum, până și cei mai mici sateliți ai lui au primit nume, (cum altfel decât prin sondaj pe internet): Kerberos ( Cerber, câinele cu trei capete, păzitorul intrării în Infern) și Styx ( râul ce separă lumea celor vii de a celor morți) pe lângă Charon, Hydra și Nix. S-au descoperit lanțuri muntoase, câmpii înghețate ( una chiar în formă de inimă) și o atmosferă compusă în principal din azot și care „evadează” din cauza forței de gravitație slabe.

După ce a petrecut peste opt ore pe orbita lui Pluto, nava spațială și-a continuat drumul prin centura lui Kuiper încheind astfel etapa studierii directe a tuturor planetelor sistemului solar ( acceptându-l și pe Pluto în categorie)

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este nhspacecraft.jpg
Sonda spațială New Horizons, autor: NASA/ Wikimedia Commons 
Pluto_Caraglio
Jacopo Caraglio (1500-1565), Pluto și Cerberus gravură, 1526 / Wikimedia Commons,Public Domain

Citeam pe site-ul NASA un articol scris de Tricia Talbert o descriere foarte plastică a lui Pluto și a satelitului său Charon: „Sunt o pereche fascinantă: două lumi de gheață, rotindu-se în jurul centrului lor comun de greutate ca o pereche de patinatori cu mâinile unite. Oamenii de știință cred că au fost modelate de o coliziune cosmică cu miliarde de ani în urmă, și totuși, în multe feluri , ei par mai mult niște străini decât niște frați”.

Hades era unul din  fii  lui Cronus și Rhea și un frate al lui Zeus și al lui Poseidon. Era căsătorit cu Persephone, fiica lui Demeter. La împărțirea lumii între cei trei frați,Zeus  a obținut cerul,Poseidon – mările iar Hades a obținut „întunericul nopții”, adăpostul umbrelor, lumea subterană. Cum totuși, pământul și Olympus aparțineau celor trei frați în comun, el putea să urce în Olympus. Caracterul său este descris ca fiind feroce și inexorabil, de unde dintre toți zeii a fost cel mai urât de muritori. A păstrat porțile lumii subterane închise , ca nici o umbră să nu fie capabilă să scape sau să se întoarcă la lumină. Hades devine Pluton la romani.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 426px-illustrations_to_dantes_divine_comedy_object_14_butlin_812-14_plutus.jpg
William Blake (1757–1827), Illustrations to Dante’s Divine Comedy object 14 Butlin 812-14 Plutus,Source : blakearchive.org/Wikimedia Commons ,Public Domain

Persefona este soția lui Hades, răpită de acesta deoarece se împotrivea căsătoriei. Împreună au drept urmași Eriniile (sau  Furiile ,  trei zeițe ale răzbunării care pedepsesc oamenii pentru crime împotriva ordinii naturale,  în mod special  omuciderea, comportamentul nepotrivit, infracțiunile împotriva zeilor și sperjur).

399 Persephone este un asteroid din centura de asteroizi, descoperit pe 23 februarie 1895, de Max Wolf la Heidelberg.

889 Erynia este un asteroid din centura de asteroizi, descoperit pe 5 martie 1918, de Max Wolf la Heidelberg.

Charon are diametrul aproximativ 750 mile ( 1200 km) , jumătate din cel al lui Pluto (2370 km) fiind cea mai mare lună din sistemul solar în raport cu planeta Cei cinci sateliți ai lui Pluto au denumiri legate de numele lumii subpământene conduse de el : Charon,Nix, Hydra, Kerberos, Styx.

Charon este luntrașul care trece sufletele morților peste râul Styx, râul urii ( de fapt Charon trece pe râul Acheron, râul tristeții).Sunt trecuți doar morții îngropați conform ritualurilor adică cei care au în gură o monedă ( numită obol) plata călătoriei. Dacă nu plăteau călătoria pribegeau o sută de ani pe malul râului.

Image of the Plutonian system-Wikipedia
Image of the Plutonian system, Author:NASA, ESA, and L. Frattare (STScI) ,Wikimedia Commons, Public Domain

Nix este zeița întunericului și nopții mama lui Charon.

Satelitul Nix ( nume oficial : Pluton II Nix) a fost descoperit în cadrul programului de descoperire a sateliților lui Pluto, ”Pluto Companion Search„ în același timp cu Hydra.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 15-111c-plutomoon-nix-computermodeling-20150603.png
Satelitul lui Pluto, Nix, modelare computerizată, Autor: NASA/ ESA/ M. Showalter (SETI)/G. Bacon /Wikimedia Commons, Public Domain

3908 Nix este un asteroid descoperit de Hans-Emil Schuster în 6 august 1980.

Hydra este un șarpe monstruos cu mai multe capete care dacă erau tăiate creșteau la loc, Hercule fiind cel care o ucide și își otrăvește săgețile cu sângele ei.

Hydra (Pluto III) este cel mai îndepărtat satelit natural al planetei Pluton și a  fost descoperit, împreună cu Nix în iunie 2005 de Pluto Companion Search Team și diametrul între 60 și 168 km.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este nh-pluto_moons_family_portrait-truecolor.png
Familia sateliților lui Pluto,Autor: NASA/JHUAPL/SwR /Wikimedia Commons,Public Domain

Kerberos sau Cerber este câinele cu trei capete ce păzește Hades-ul permițând doar sufletelor morților să intre dar nimeni să nu mai iasă împiedicându-le întoarcerea în lume celor vii.

Kerberos este un  satelit natural al planetei Pluto, a cărui existență a fost confirmată la 20 iulie 2011 fiind descoperit de Pluto Companion Search Team.

1865 Cerberus este un asteroid din apropierea Pământului  cu un diametru de 1,2 km și care intersectează orbita planetei Marte. A fost descoperit de astronomul ceh Luboš Kohoutek, la data de 26 octombrie 1971.

Styx , râu important ce separă lumea morților de lumea celor vii. Sunt de fapt cinci râuri care separă lumea morților de cea a viilor: Acheron, râul tristeții, Cocytus, râul plângerii, Piriphlegethon, râul de foc de fapt sânge care fierbe locul în care sunt pedepsite sufletele celor care au comis crime și violențe,Lethe, râul uitării care înconjura Câmpiile Elizee, locul în care ajungeau cei virtuoși, Mnemosyne, râul memoriei.

Styx  este cel mai mic satelit natural al planetei pitice Pluto. A fost descoperit de Mark Showalter pe baza analizei imaginilor realizate de telescopul Hubble între 26 iunie 2012 și 9 iulie 2012. Diametrul estimat al acestuia variază între 10 și 25 km.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este crossing_the_river_styx.jpg
Joachim Patinier, (-1524),Trecerea Styxului, Muzeul Prado, /Wikimedia Commons, Public Domain

De remarcat că în tradiția budistă și credințele religioase japoneze, există un râu cu rol asemănător Styxului, „râul celor trei treceri” ( sanzu-no-kawa ; sanzu river), în sicriu fiind puse șase monede.

Mitsunobu_Sanzu_River
Tosa Mitsunobu (1434-1525), Mitsunobu Sanzu River,Wikimedia Commons, Public Domain

Morții, traversează râul  șapte zile după moarte. Există trei pasaje: un pod, un vad și un loc unde există numai apă infestată cu șerpi. Alegerea locului de trecere depinde de acțiunile pe care defunctul le-a  făcut în timpul vieții sale. Cei care au făcut mult bine trec pe  podul decorat cu șapte materiale prețioase, cei ale căror acțiuni bune și rele  sunt echilibrate trec prin vad iar cei care au făcut în special fapte rele trebuie să traverseze apa infestată cu șerpi oribili.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.