Cărţile vechi şi hărţile cereşti fascinează prin amestecul de istorie și dorința de cunoaștere prinsă în limitele epocilor trecute.
Almagesta este singura lucrare antică completă asupra astronomiei care ne-a parvenit și suma celor mai avansate cunoștințe de matematică și astronomie din antichitate. Numele original era Tratat de matematică, titlul actual derivând din limba arabă, („al Magisti”) derivat la rândul lui din grecescul „Megiste”, adică „Cea foarte mare”, „Cea mai mare”, denumiri sub care în general era indicată lucrarea.
Autorul Almagestei, Ptolemeu, a propus aici o teorie geometrică pentru descrierea mișcărilor planetelor, Lunii și a Soarelui. Această teorie a epiciclurilor și tabelele astronomice care o însoțesc sunt o dezvoltare a operei lui Hiparh, cel mai mare astronom al antichității, fondatorul astronomiei științifice.
Lui Hipparchus i se atribuie inventarea sau îmbunătățirea mai multor instrumente astronomice, care au fost folosite mult timp pentru observații cu ochiul liber. Potrivit lui Synesius din Ptolemais (secolul al IV-lea), el a făcut primul astrolabion: este posibil să fi fost o sferă armilară (pe care Ptolemeu spune că a construit-o, în Almagest V.1); sau predecesorul instrumentului plan numit astrolab (menționat și de Theon din Alexandria). Cu un astrolabiu, Hipparchus a fost primul care a putut să măsoare latitudinea și timpul geografic observând stelele fixe. Anterior, acest lucru a fost făcut în timpul zilei, prin măsurarea umbrei aruncată de un gnomon, prin înregistrarea lungimii celei mai lungi zile a anului sau cu instrumentul portabil cunoscut sub numele de scaphe.
În modelul geocentric, fiecare planetă se rotește într-o mișcare circulară uniformă pe un cerc numit epiciclu, centrul fiecărui epiciciclu fiind el însuși rotit pe un cerc mai mare centrat pe Pământ. Epiciclurile erau necesare pentru a explica mișcarea retrogradă a planetelor cunoscute.
Lucrarea este constituită din treisprezece cărți, de la Cartea I, Postulate fundamentale ale astronomiei, până la Cartea XIII, Mișcarea planetelor în latitudine; previziunea fazelor lor de apariție și dispariție.
4000 Hipparchus este un asteroid din centura de asteroizi, descoperit în 4 ianuarie 1989, la Kushiro de către Seiji Ueda și Hisroshi Kaneda.
4001 Ptolemaeus este un asteroid din centura de asteroizi, descoperit în 2 august 1949 de Karl Reinmuth la Heidelberg.
Numele lui Ptolemeu este purtat de un crater lunar și unul marțian, la fel și numele lui Hipparcus.
John of Holywood sau John of Halifax, mai cunoscut cu numele latinizat de Joannes de Sacrobosco, s-a născut la sfârșitul secolului al XII-lea, probabil în Yorkshire; data morții sale rămâne incertă, 1244 sau 1256. Profesor la Sorbona, matematician, astrolog și astronom, este autorul mai multor tratate științifice răspândite în universitățile medievale, în special De sphaera mundi ( Sfera) .
Această carte expune bazele astronomiei pre-copernicane, așa cum a fost predată în Evul Mediu: sinteză teoriei lui Ptolemeu și a comentatorilor săi arabi, autorul dezvoltă o cosmologie simplă și coerentă. Din acest motiv, De Sphaera a fost adoptată imediat de Universitatea din Paris, iar de la mijlocul sec. al XIII-lea de către toți cei din lumea occidentală. A fost prima carte de astronomie tipărită la Ferrara în 1472.
Textul este împărțit în patru capitole. Primul discută despre structura generală a universului, al doilea despre cercurile sferei cerești, al treilea rotația zilnică a cerurilor și a climei Pământului și a patra despre mișcări planetare și eclipse. În acele manuscrise care conțin diagrame, reprezentările plane indică în mod adecvat natura unor fenomene precum eclipsele. Capitolul 1 din De Sphaera definește o sferă din punct de vedere geometric, oferă motive pentru a afirma că atât universul cât și Pământul sunt sferice.
Sfera era încă publicată și predată în școli din Germania, Franța și Olanda chiar și după apariția De revolutionibus de Nicolas Copernicus (1543) și Astronomia nova a lui Johannes Kepler(1609) poate și datorită prezentării unei sinteze eficiente și didactice a teoriilor complexe.
Sacrobosco este cunoscut pentru criticile sale aduse calendarului iulian. În cartea sa despre calcul, intitulată în limba latină De Anni Ratione, datată în jurul anului 1235, a susținut că în calendarul iulian s-a acumulat o eroare de zece zile și este nevoie de o corecție dar nu a propus una.
Giovanni Dondi numit în Italia Giovanni Dondi dell’Orologio (n. 1330, Chioggia- d. 22 octombrie 1388, Abbiategrasso) este un doctor, astronom, filozof, poet, ceasornicar și savant italian din secolul al XIV-lea, care a predat la Universitatea din Padova. După 16 ani de cercetări, el a dezvoltat un ceas astronomic și planetariu foarte elaborat, numit Astrarium, modelând sistemul solar cu o mare precizie matematică.
Georg von Peuerbach ( lat. Purbachius, n. 30 mai 1423, Peuerbach – d.8 aprilie 1461, Viena) a fost un astronom, matematician și producător de instrumente austriac, cunoscut pentru prezentarea astronomiei ptolemaice în Theoricae Novae Planetarum.
Prelegerile sale corespunzătoare cu privire la mișcările planetare, care, se bazau încă pe învățătură ptolemaică, au devenit atât de faimoase, încât din 1472 au fost tipărite sub titlul Theoricae novae Planetarum. Prima ediție a apărut în 1472, în scopul diseminării lucrărilor elevului său Regiomontanus. Împreună cu Sphera lui Sacroboscos, acestea au devenit manualele clasice din secolele al XV-lea și al XVI-lea în toată Europa.
9119 Georgpeuerbach este un asteroid din centura de asteroizi descoperit în 18 februarie 1998 la Linz la Observatorul Meyer-Obermair.
Johannes Müller (n.6 iunie 1436, Königsberg – d.6 iulie 1476,Roma), mai cunoscut sub numele de Regiomontanus, a fost un matematician, astrolog și astronom al Renașterii germane, activ la Viena, Buda și Nuremberg. Regiomontanus și Bernhard Walther ( astronom ) au observat cometa din 1472, vizibilă din ziua de Crăciun 1471 până la 1 martie 1472 (după calendarul iulian). Regiomontanus a încercat să estimeze distanța față de Pământ, folosind unghiul paralaxei.
În 1460, cardinalul Johannes Bessarion, în timp ce vizita curtea lui Frederick, solicitând asistență într-o cruciadă pentru a recuceri Constantinopolul de la turci, a propus ca Peuerbach și Regiomontanus să creeze o nouă traducere a Almagestului lui Ptolemeu. Bessarion a crezut că o versiune mai scurtă și mai clară a lucrării o va face un text didactic adecvat. Peuerbach a acceptat sarcina și a lucrat la ea cu Regiomontanus până la moartea sa în 1461, moment în care au fost finalizate 6 volume. Regiomontanus a finalizat proiectul, versiunea finală conținând 13 volume.
În timpul cât a locuit în Italia, el a completat lucrarea Almagest a lui Peuerbach, în cartea Epytoma in almagesti Ptolemei. Mai târziu Nicolaus Copernic a menționat lucrarea ca fiind printre cele care l-au ghidat în munca sa.
În 1457 a construit un astrolab pentru Maximilian I de Habsburg, iar în 1465, un cadran solar portabil pentru Papa Paul al II-lea.
9307 Regiomontanus este un asteroid din centura de asteroizi,descoperit în 21 august 1987 în Tautenburg de Freimut Börngen.
Peter Bienewitz (sau Bennewitz) cunoscut ca Peter Apianus (n. 16 aprilie 1495, Leisnig – d. 21 aprilie 1552, Ingolstadt) a fost un umanist german, cunoscut pentru contribuțiile sale în domenii ca:matematică, astronomie, cartografie.
Este autorul unei planisfere, Tipus Orbis Universalis publicată în 1520 și a mai multor lucrări, inclusiv Cosmographiae introductio publicată în 1529 și Astronomicum Caesareum publicată în 1540.
Astronomicum Caesareum se remarcă prin aspectul grafic deosebit. Tipărit și legat decorativ, cu aproximativ 100 de exemplare cunoscute, a inclus mai multe volvele ( dispozitive rotative formate dintr-un disc fix peste care au fost suprapuse mai multe discuri mobile care se rotesc unul peste celălalt și cu ajutorul cărora se pot obține informații)care au permis utilizatorilor să calculeze datele, pozițiile constelațiilor. Ilustrațiile sunt realizate de Hans Brosamer (c. 1495 – 1555).
19139 Apian este un asteroid din centura de asteroizi descoperit de Freimut Börngen în 6 aprilie 1989 în Tautenburg.
Miturile cerului-asteroizii 