Cea mai simplă definiție a asteroidului : un corp stâncos relativ mic, inactiv, care orbitează în jurul Soarelui.
Asteroizii se mai numesc și planetoizi, sunt mai mici decât planetele, mai mari decît meteoroizii și nu sunt comete ( asta ca să definim și printr-o negație). Ca să fie și mai complicat, asteroizii se mai numesc și planete mici ( en. minor planets; fr. planète mineure).
Meteoroizii sunt resturi de materie mici din comete sau asteroizi care orbitează în jurul Soarelui.
Termenul a fost inventat de Hubert Anson Newton în 1864 și se referea la „mici corpuri din Sistemul Solar provenind din dezagregarea în general parțială a unui asteroid sau a unui nucleu de cometă” ca să formulăm în termeni științifici.
În contact cu atmosfera terestră , meteoroizii dau naștere (datorită căldurii produse în urma frecării cu aerul) fenomenului optic numit meteori, cunoscut și sub numele de stele căzătoare.
Un curent de meteori ( ploaie de stele) este un eveniment ceresc în care se observă că un număr de meteori radiază (sau au originea) dintr-un punct al cerului nopții. Majoritatea meteorilor sunt mai mici decât un bob de nisip, așa că aproape toți se dezintegrează și nu lovesc niciodată suprafața Pământului. Curenți meteorici foarte intenși sau neobișnuiți care produc cel puțin 1.000 de meteori pe oră, sunt cunoscuți sub numele de furtuni de meteori, în special cele care radiază din apropierea stelei Gamma Leonis (Leonide). Meteor Data Centre listează 795 de curenți de meteori.
Curenții de meteori sunt numiți după cea mai apropiată constelație sau stea strălucitoare, cu denumirea greacă sau romană atribuită prin care declinarea gramaticală a formei posesive latine este înlocuită cu „id” sau „ids “. Prin urmare, meteorii care radiază din apropierea stelei Delta Aquarii (declinarea „-i”) sunt numiți Delta Aquariids. Există reguli clare privind denumirea fiecărui curent. De exemplu: când numele constelației are două părți, numai a doua declinare trebuie înlocuită cu „id”. Prin urmare, meteorii din Canes Venatici (Canum Venaticorum) ar fi „Canum Venaticids”. Când două constelații sunt grupate, ambele nume de constelație vor avea „id”, de aici, Puppids-Velids.
Există o comisie Task Group for Meteor Shower Nomenclature înființată cu scopul de a formula o listă descriptivă a curenților de meteori care pot primi nume oficiale în cadrul Adunării Generale a IAU.
Geminidele sunt o ploaie de stele observabilă în fiecare decembrie.
Roiul Geminidelor pare să provină din (3200) Phaeton, un asteroid din grupul Pallas care trece pe lângă Soare la fiecare 1,4 ani. Masa provenită din asteroid este totuși prea mică pentru a explica roiul, cu excepția cazului în care Phaeton a fost mult mai activ în trecutul recent (nucleul inactiv al unei comete moarte sau adormită).
3200 Phaethon este un asteroid Apollo. A fost descoperit de Simon Green și John K. Davies, cu ajutorul telescopului spațial IRAS, la data de 11 octombrie 1983.
Un meteoroid care supraviețuiește trecerii sale prin atmosfera Pământului și aterizează pe suprafața Pământului se numește meteorit .
Cel mai mare meteorit cunoscut este meteoritul Hoba, situat la ferma Hoba West, lângă Grootfontein, Namibia, cântărește 60 tone, este într-o bucată și este cel mai mare bloc natural de fier cunoscut la suprafața Pământului.
Primul meteorit lunar găsit pe Pământ este Allan Hills A81005 sau ALH A81005. A fost găsit în 1982 în Allan Hills în Munții Transantarctici, în timpul unei expediții de adunare a meteoriților (ANSMET). ANSMET (Antarctic Search for Meteorites) este un program finanțat de Office of Program Polar of the National Science Foundation care caută meteoriți în Munții Transantarctici.
ALH A81005 a fost găsit în 17 ianuarie 1982 de către John Schutt și Ian Whillans.
Fiecare meteorit găsit în Antarctica primește numele zonei de colectare (Allan Hills) și un număr. Numărul este format din anul în care expediția a început „81” și un număr de trei cifre care este dat consecutiv (005). „A” în fața numărului reprezintă meteoriții colectați de expedițiile ANSMET și poate fi considerat opțional.
Determinarea că ALH A81005 era de origine lunară, fiind similar în compoziția chimică și izotopică cu rocile lunare, a fost făcută de Robert Clayton și Toshiko Mayeda, cercetători de la Universitatea din Chicago, pe baza cercetărilor lui Brian Harold Mason de la Smithsonian Institution, asupra rocilor lunare aduse de astronauții din programul Apollo.
Cel mai vechi fragment asociat cu observarea unei căderi de meteoriți este meteoritul Nōgata, un fragment de meteorit găsit în Prefectura Fukuoka, Japonia. Martor a fost un băiat tânăr care a văzut meteoritul în 19 mai 861. Piatra s-a păstrat de la căderea sa în altarul Shinto din Suga Jinja, iar data căderii (7 aprilie în al treilea an al lui Jogan, adică 19 mai 861 în calendarul iulian) este scrisă pe cutia de lemn care conține piatra. Meteoritul a fost analizat și descris de Masako Shima de la Muzeul Național de Științe din Tokyo și acceptat de Comitetul Nomenclaturii Societății Meteoritice în 1979. Este expus într-un altar shinto din Nōgata.
Referitor la aspectul meteoriților de reținut regmaglyptele, asperități sub formă de goluri care pot fi create pe anumiți meteoriți (majoritatea meteoriților foarte mari sunt acoperiți cu acestea). Cuvântul este folosit la plural, în general un meteorit are mai multe nu doar una singură.
Aceste deformări sunt create atunci când meteoritul, care intră în atmosferă, suferă o frecare foarte semnificativă care generează o căldură intensă care face să dispară parțial părțile sale cele mai puțin dense sau cele mai reactive. De asemenea, se observă apariția unor modele geometrice ca niște scobituri care sunt legate de o instabilitate a curgerii ( vârtejuri de gaz fierbinte).
Căutarea de meteoriți este cunoscută ca vânătoare de meteoriți. O persoană angajată în căutarea de meteoriți este cunoscută ca un vânător de meteoriți și folosește frecvent instrumente precum detectoare de metale sau magneți pentru a descoperi meteoriții. Meteoriții pot fi de mare valoare pentru colecționari și oamenii de știință ai muzeelor care studiază planetologia.
Miturile cerului-asteroizii 