Asteroizii și centura de asteroizi sunt teme des întâlnite în literatura science-fiction. Colonizarea asteroizilor, coliziunea Pământului cu asteroizi, mineritul pe asteroizi sunt teme ce au stârnit imaginația scriitorilor.

Jules Verne, (n. 8 februarie 1828, Nantes -d. 24 martie 1905, Amiens), este un scriitor francez a cărui operă este, în mare parte, alcătuită din romane de aventuri bine documentate, a căror acțiune are loc în general în a doua jumătate a secolului al XIX- lea.

Romanele lui Jules Verne, prezintă tehnologiile vremii – Copiii căpitanului Grant (1868), Ocolul lumii în optzeci de zile (1873), Michel Strogoff (1876), Steaua Sudului (1884) – dar și altele încă necunoscute epocii sau chiar fanteziste – De la Pământ la Lună (1865, un obuz -capsulă este lansat dintr-un tun spre Lună), Douăzeci de mii de leghe sub mări (1870 , povestea căpitanului Nemo și a submarinului Nautilus), Robur Cuceritorul (1886, zbor în jurul lumii cu un aparat asemănător unui elicopter și discuția dacă viitorul aparține aparatelor mai grele sau mai ușoare decât aerul), Castelul din Carpați ( 1892, întreaga acțiune se petrece în Transilvania într-un castel electrificat unde apare imaginea holografică a unei cântărețe de operă).

5231 Verne este un asteroid din centura de asteroizi, descoperit de Carolyn S. Shoemaker în 9 mai 1988 la Observatorul Mount Palomar.

1640 Nemo este un asteroid din centura de asteroizi, descoperit de Sylvain Arend în 31 august 1951 în Uccle.

9769 Nautilus este un asteroid din centura de asteroizi descoperit de Akira Natori și Takeshi Urata în 24 februarie 1993 la stația JCPM Yakiimo.

Goana după meteor a fost scris în 1901, dar a fost publicat în 1908, după moartea autorului, fiind modificat semnificativ de fiul romancierului, Michel Verne.

Doi astronomi amatori americani ( Dean Forsyth și Sydney Hudelson) luptă pentru paternitatea descoperirii unui meteor pe care l-au văzut amândoi. Această rivalitate subminează planul de căsătorie dintre fiul unuia și fiica celuilalt și capătă proporții uriașe când intervine lăcomia și dorința de putere atunci când se află că meteoritul e din aur pur. Între timp, un om de știință francez fantezist ( Zephyrin Xirdal) inventează un dispozitiv capabil să schimbe traiectoria meteoritului, până în punctul în care poate cădea pe Pământ într-un loc dinainte stabilit ceea ce provoacă o adevărată „goană după aur”. În final meteoritul se va prăbuși în mare lângă țărmurile Groenlandei.

Se pare că în versiunea lui Jules Verne meteoritul se pierdea în spațiu, în versiunea lui Michel Verne meteoritul cade dirijat pe Pământ.

Romanul abordează și alte teme: iubirea a doi tineri opriți să se căsătorească de doi părinți orgolioși, escrocherie bursieră cu mine de aur, fuga după aurul dătător de putere în societate, geniul științific dezinteresat material, influența presei.

Nu poate să nu amintim Hector Servadac, romanul apărut în Magasin d’Éducation et de Récréation între 1 ianuarie și 15 decembrie 1877 și publicat apoi în volum în același an de Editura Jules Hetzel în seria de romane de aventuri Voyages extraordinaires.

Într-o noapte, Hector Servadac și câțiva alți pământeni, inclusiv profesorul Palmyrin Rosette, își dau seama că se găsesc pe o cometă ( pe care o numesc Gallia), care tocmai a atins Pământul, adunând în acest proces câțiva locuitori, puțină atmosferă și apă. Grupul va trebui să se stabilească pe o perioadă de doi ani pe această mică planetă, călătorind prin sistemul solar înainte de a putea ajunge pe Pământ.

Interesantă întoarcerea pe Pământ: călătorii construiesc un balon cu aer cald și cînd ajung în apropierea Pământului „ se auzi un fel de freamăt. Era aerul gallian pe care-l absorbea Pământul și odată cu el și balonul, atât de alungit încât îți venea să crezi că se va rupe”…

Profesorul Palmyrin Rosette prezintă un istoric al cometelor cunoscute, structura lor, probabilitatea de ciocnire cu Pământul și șansele de întoarcere pe Pământ.Tot el calculează influența Nerinei, micul asteroid captat de Gallia la trecerea prin centura de asteroizi.

În momentul scrierii romanului nu exista un asteroid numit Nerina dar mai târziu unul a primit acest nume dar nu în memoria celui din romanul lui Verne ci după numele unei flori din familia Liliaceae (conform clasificării clasice, clasificarea filogenetică o plasează în familia Amaryllidaceae).

1318 Nerina este un asteroid din centura de asteroizi descoperit în 24 martie 1934 de Cyril V. Jackson la Observatorul din Johannesburg.

În romanele lui Jules Verne nu puteau lipsi călătoriile spre Lună. De la Pământ la Lună descrie zborul pe Lună cu ajutorul unui obuz-capsulă lansat de un tun uriaș numit Columbiad. Este primul roman, dar nu ultimul, în care Verne este interesat de astronomie. El dedică cel puțin trei capitole cunoștințelor de astronomie ale timpului său în domeniile observației, selenografiei și fazelor lunare. Locul lansării obuzului este în Florida nu departe de actualul loc al lansărilor NASA, Cap Canaveral.

Continuarea romanului De la Pământ la Lună este volumul În jurul Lunii. Proiectilul tras de tunul gigantic îi are la bord pe cei trei eroi: Barbicane, Nicholl și Michel Ardan. La câteva minute după începerea călătoriei, un asteroid trece în apropierea lor, dar din fericire nu are loc o coliziune. Asteroidul este capturat de gravitatea terestră și devine o a doua lună. Cei trei vor reveni pe Pământ preăbușindu-se cu proiectilul în mare ( amerizare la fel ca echipajul Apollo 8, 1968).

Misiunea Apollo 8 ( pusă în umbră de aselenizarea lui Apollo 11 în 1969) a însemnat : prima ieșire de pe orbita Pământului de către oameni, prima vedere a Pământului – în totalitatea sa – direct de oameni, primul zbor pe orbită în jurul altui corp ceresc (Luna), prima observare a feței ascunse a Lunii direct de către oameni,prima observare a unui rasarit al Pământului văzut de pe Luna de catre oameni.