Alfa Centauri este sistemul de stele cel mai apropiat de Soarele nostru. Deşi se vede ca o stea unică, totuşi este un sistem format din trei stele. Componentele principale sunt Alfa Centauri A şi Alfa Centauri B care formează o stea dublă iar cea de a treia componentă pare a fi o pitică roşie numită Proxima Centauri şi aflată la 4,22 ani lumină de Pământ fiind cea mai apropiată stea de sistemul nostru solar. Totuşi nu este clar dacă Proxima Centauri face parte din acel sistem sau este doar atrasă gravitaţional, ea și cele două stele principale deplasându-se împreună paralel. Alfa Centauri este localizată în emisfera sudică deci locuitorii din emisfera nordică nu o pot vedea , însă pentru australieni ea este o stea circumpolară.
Proxima Centauri nu este vizibilă cu ochiul liber. Este e o stea eruptivă ”fulgurantă”(flare star) prezentând variații mari și aleatorii ale luminozității datorate activității magnetice. Fiind o pitică roșie soarta ei este asemănătoare stelelor de acest tip: va rămâne în secvența principală 4 miliarde de ani apoi pe măsură ce proporția de heliu va crește datorită fuziunii hidrogenului, va deveni din ce în ce mai mică iar culoarea va trece de la roșu la albastru. Când tot hidrogenul va fi epuizat, va evolua într-o pitică albă fără a trece prin stadiul de gigantă roșie.
În ce privește scara universului, dacă Soarele ar fi o minge cu diametrul 10 cm, tot sistemul solar ar fi inclus într-un cerc cu diametrul de 800 m iar la această scară Proxima Centauri ar trebui să se afle la 2700 km model ce ilustrează foarte bine ideea de distanță în spațiul cosmic.
În 2012 astronomii anunţau în revista Nature descoperirea unei planete cu o masă ca a Pământului şi orbitând în jurul lui Alfa Centauri B. Din păcate planeta nu se află în zona locuibilă (habitable zone) a stelei, adică zona în care poate exista apa în stare lichidă pe suprafaţa planetei, deci speranţele că ar putea exista viaţă s-au spulberat. Planeta este prea aproape de stea (mai aproape decât Mercur de Soare) deci mult prea caldă la suprafaţă. Totuşi este prima planetă cu masa ca a Pământului, descoperită lângă o stea ca Soarele şi descoperirea a fost posibilă datorită avansului tehnologic dat de HARPS ( High Accuracy Radial Velocity Planet Searcher – spectroscop pentru măsurarea cu mare precizie a vitezei radiale a unei planete, având drept scop şi căutarea de noi planete).
Căutarea de planete locuibile a aprins deopotrivă imaginaţia savanţilor dar şi a artiştilor. Primii caută cu ajutorul telescoapelor orice semn care ar arăta posibilitatea prezenţei vieţii, în orice formă, în orice stadiu de dezvoltare ar fi. Poate de aceea descoperirea plină de entuziasm a numeroase planete posibil locuibile trebuie privită cu prudenţă. Să amintim doar de Gliese 581 d, o planetă ce se credea că se roteşte în jurul stelei pitice roşii Gliese 581, în constelaţia Balanţa, aflată la 20 ani lumină de Pământ. Planeta a fost descoperită în 2007 dar după şapte ani, în 2014 o echipă de la Pennsylvania State University prezintă un studiu din care rezultă că două din planetele stelei, 581 d şi g ar putea fi nişte „pete solare” ( de fapt existau indicii ale existenţei unor zone magnetice asemănătoare petelor solare).
În filmul science fiction Avatar, planeta fictivă Pandora orbitează în jurul gigantului gazos fictiv Polyphemus, din sistemul real Alpha Centauri. Pământenii vor să exploateze minereul unobtanium aflat în subsolul planetei ( conform Wikipedia este o denumire dată în science-fiction materialelor cu calități fizice imposibile, bazată pe o asemănare cu numele elementelor din sistemul periodic cum ar fi: lawrencium, uranium, thorium dar având ”un” în față cu sensul de ”ne” și verbul ”to obtain”- a obține ; în formă completă denumirea ar fi ”deneobținut”). Unobtainium este un material supraconductor chiar la temperatura camerei, așa se explică de ce munții de pe Pandora , plini de unobtainium și aflați într-un puternic câmp magnetic, plutesc creând un peisaj uluitor. Nu lipsește din film o frumoasă poveste de dragoste.
Spre deosebire de numel e inventat al minereului, Pandora și Polyphemus nu sunt nume inventate. Pandora este un satelit al lui Saturn iar numele Pandora este al primei femei din mitologia greacă.
Polyphemus a fost un ciclop iar furtunile din film sugerează un uragan cu ochi de ciclop.
Munții suspendați din filmul Avatar au fost inspirați de aspectul deosebit al munților Huang (provincia Anhui) și Zhangjiajie ( provincia Hunan) din China.
Ciupercile luminiscente din Japonia au fost o sursă de inspirație pentru cele din film.
Cascada Angel Falls ( 979 m, cea mai înaltă cascadă din lume) din Venezuela amintește de locul în care Jake Sully și Neitiri încearcă să prindă o pasăre dragon.
A. E. Van Vogt scrie ”Far Centaurus”, povestire apărută în 1944, publicată în colecția ”Destinația Univers” în 1952 și în care descrie o călătorie spre Alfa Centauri.
Cosmonauții trimiși în misiune spre Alfa Centauri se trezesc din somnul indus de drogul eternității o data la 150 de ani. Primul e Bill Endicott, care se gândește cu tristețe că toți cei pe care i-a cunoscut sunt foarte bătrâni sau chiar au murit. Descoperă șocat că inventatorul drogului eternității este mort, primă victimă a șansei de 10% ca un organism să nu suporte prima doză. Trec sute de ani până când la o nouă trezire, Bill constată stupefiat că o navă imensă e doar la 7 mile de nava lor și se depărtează în flăcările unui incendiu uriaș. Apoi va constata că voiajul lor care a durat 500 de ani este depășit de călătoria cu nave superluminice ce parcurg aceeași distanță în 3 ore. Vor fi primiți pe cele patru planete ale lui Centaurus dar evitați în contacte personale din cauza mirosului neplăcut pe care-l emană. Nava în flăcări pe care au întâlnit-o este singura pierdută de omenire, cauza accidentului fiind chiar apropierea de nava înceată pe care o depășea. Interesant finalul datorat unui soare celibatar care rezolvă complet incapacitatea cosmonauților de adaptare la lumea evoluată în care au ajuns.
” Un soare celibatar este o stea foarte bătrână din clasa M, răcită. Cel mai fierbinte soare celibatar pe care îl cunoaştem are o temperatură de 88° C, iar cel mai rece 7° C. Literalmente, un soare celibatar este un singuratic, pe care vârsta l-a făcut nesociabil şi intolerant. Caracteristica lui principală este că nu suportă prezenţa nici unei forme de materie în vecinătatea lui — nici planete, nici măcar gaz.”
Acest soare celibatar spre care vor cădea eroii povestirii, intră în prima perioadă din toleranţă. Ea se manifestă în salturi cuantice cu o perioadă de patru sute nouăzeci şi opt de ani, şapte luni, opt zile şi câteva ore și acest salt îi va readuce pe Pământ la doar un an și jumătate după plecarea lor în urmă cu 500 de ani.
Lista povestirilor, filmelor, jocurilor, cântecelor şi benzilor desenate având Alpha Centauri ca decor sau ţintă a călătoriei este foarte lungă şi arată pe deplin dorinţa oamenilor de a şti ce se află în stelele pe care doar le privesc de la distanţă.
surse web:
Miturile cerului-asteroizii 